Cărți/Memorialistică

Schimbarea. Mo Yan

Posted on by Silviu / 0 Comment

„Schimbarea“, de Mo Yan, câștigător al Nobelului pentru Literatură în 2012. Cartea asta este o mică autobiografie, dar care parcă e lipsită de farmec.

Un loc special în mintea copilului Mo Yan îl poartă Gaz-51, camionul sovietic pe care-l conduce tatăl unei colege de școală de care e îndrăgostit. Neputând să-și împlinească visul de a conduce camionul sovietic, Mo Yan „reușește” să fie exmatriculat.

Povestea continuă cu autorul, care zice despre el însuși că este un copil de țăran, care pleacă din sat și speră să se întoarcă după ce și-a făcut un rost, să le arate tuturor că a reușit și să-și facă părinții mândri.

Începe să scrie și să-și trimită opera pentru publicare. Ulterior devine acel Mo Yan pe care-l știm azi, laureat Nobel.

Cărți/Memorialistică

The Reluctant Communist. Charles Robert Jenkins

Posted on by Silviu / 0 Comment

„The Reluctant Communist“, de Charles Robert Jenkins. Este povestea lui Charles Robert Jenkins, care, în 1965, pe când era soldat al SUA și păzea granița demilitarizată dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord (DMZ), a dezertat trecând la inamic.

Jenkins sperase ca, odată dus la Phenian, să fie transportat în Uniunea Sovietică, iar apoi, printr-un schimb de prizonieri, în Statele Unite, toate astea pentru a evita o posibilă încorporare și trimitere în Vietnam.

Planul americanului nu a funcționat chiar cum sperase. Nu doar că nord-coreenii nu l-au trimis la Moscova, dar ambasada sovietică din Phenian, la care s-a dus pentru a cere azil, i-a dat cu flit.

Jenkins și alți trei americani care au dezertat în Coreea de Nord au fost forțați să memoreze ideologia Juche, au fost bătuți și forțați să joace în filme de propagandă, în care îi întruchipau pe americanii cei răi.

Eventual, Jenkins a ajuns să predea la o Universitate din Phenian și să se căsătorească cu o japoneză care fusese răpită de nord-coreeni pentru a fi transformată în spion.

În 2004, Charles Robert Jenkins a fost eliberat de către nord-coreeni, după ce, anterior, soția lui fusese deja pusă în libertate.

După eliberare, Jenkins a fost judecat de Armata SUA sub acuzația de dezertare și condamnat la 30 de zile de închisoare. Jenkins și familia sa s-au stabilit permanent în Japonia.

„Crossing the Line“, un documentar britanic din 2006, prezintă cazul soldaților americani care au dezertat în Coreea de Nord. Figura cea mai prezentă în film este James Dresnok, care a fost acuzat de Charles Jenkins că l-ar fi bătut în mod regulat.

Mai mult, James Dresnok ar fi fost căsătorit cu românca Doina Bumbea, care a fost răpită de nord-coreeni în 1978.

Pe tema Coreea de Nord am mai citit „Drumul către libertate“, de Yeonmi Park, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Țara cu un singur gras“, de Adelin Petrișor, „Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.

Cărți/Memorialistică

Drumul către libertate. Yeonmi Park

Posted on by Silviu / 0 Comment

„Drumul către libertate“, de Yeonmi Park. O altă poveste din partea unui cetățean nord-coreean evadat din lagărul dinastiei Kim.

Deși se aseamănă în multe puncte cu alte mărturii scrise de evadați din Coreea de Nord, există totuși câteva aspecte care au fost noi pentru mine, cum ar fi traficul de carne vie din China. Explicațiile mai jos.

Yeonmi Park și familia ei locuiau destul de aproape de granița cu China, apropiere care le-a fost de ajutor în scopul contrabandei și a procurării de anumite lucruri trebuincioase, inclusiv mâncare.

Nivelul de trai relativ decent, dacă ne raportăm la standardul nord-coreean, a încetat odată cu arestarea tatălui, adică principalul furnizor al familiei.

Pe când avea doar 13 ani, a hotărât, împreună cu mama ei, să fugă în China, traversând râul Yalu înghețat. Însă, cei care le-au ajutat erau parte dintr-o rețea de trafic uman, astfel că mama lui Yeonmi este violată, iar ambele obligate să devină ba soțiile unora, ba soțiile altora.

Printre altele, Yeonmi a ajuns să facă și videochat în diferite orașe din China. De asemenea, trebuie menționată teroarea continuă în care aceasta trăia. Dacă autoritățile chineze ar fi găsit-o fără acte și ar fi aflat că e o imigrantă ilegală, conform politicii de pe axa Beijing – Phenian, ar fi deportat-o înapoi în Coreea de Nord.

Drama se termină cu Yeonmi care reușește să ajungă în Mongolia, principala țară care primește evadați nord-coreeni fără a-i returna în țara de origine, de aici majoritatea ajungând în Coreea de Sud.

Pe tema Coreea de Nord am mai citit „The Reluctant Communist“, de Charles Jenkins, „Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Țara cu un singur gras“, de Adelin Petrișor, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.

Cărți/Nuvele

What Men Live By and Other Tales. Lev Tolstoi

Posted on by Silviu / 0 Comment

„What Men Live By and Other Tales“, de Lev Tolstoi. Am citit aseară, pentru puțin mai mult de o oră, o scurtă carte marca Tolstoi, care conține câteva povestiri.

Dacă două dintre ele, „Three Questions” și „The Coffee-House of Surat”, nu m-au încântat prea tare, în schimb „What Men Live By” și „How Much Land Does a Man Need?” mi-au plăcut, așa că doar despre ele voi scrie.

Prima, „What Men Live By“, este despre o familie săracă, al cărei bărbat întâlnește, într-o bună zi, un om care zace în zapadă, gol. După ce trece pe lângă el nepăsător, gândindu-se la greutățile sale, bărbatul se întoarce, îl îmbracă pe străin și-l ia la el acasă.

După șase ani, se va dovedi că respectivul străin este Arhanghelul Mihail, izgonit de Dumnezeu din ceruri până când va învăța trei lecții și va fi iertat. Cele trei lecții sunt răspunsul la trei întrebări: „What dwells in man?”, „What is not given to man?” și „What do men live by?”

Atunci când a fost luat acasă de familia săracă, arhanghelul a aflat răspunsul la prima întrebare: love dwells in man. Când a cunoscut un om care nu știa că va muri peste câteva ceasuri, a aflat răspunsul la a doua întrebare: to man it is not given to know his own needs. Când a cunoscut o femeie care a adoptat două orfane, Mihail a aflat al treilea și ultimul răspuns: all men live not by care for themselves but by love.

A doua poveste, „How Much Land Does a Man Need“, se leagă, pentru cine e la curent cu problemele tolstoiene, de pământ. Un țăran încearcă să obțină mai mult și mai mult pământ, până când ajunge într-un tărâm vast, probabil în Siberia.

Șeful tribului care locuiește în zonă îi spune că poate avea oricât pământ dorește, mai exact cât pământ poate să încercuiasă de la răsăritul și până la apusul soarelui, cu condiția să fie înapoi în punctul de unde a plecat înainte de ultima lumină.

Corupt de lăcomie, țăranul se avântă mai departe decât îi este pătura și se întoarce la timp, însă epuizat, cu sângele șiroindu-i pe gură. Moare imediat. Și astfel află de cât pământ are nevoie un om. De o groapă de doi pe doi, cu o adâncime de doi metri.

De Lev Tolstoi am mai citit „Anna Karenina“, „Fericire de familie“, „Diavolul“, „Moartea lui Ivan Ilici“, „Polikushka“, „Sonata Kreutzer“, „Doi husari“, „The storm“, „O confesiune“, „What I believe“, „The Kingdom of God is Within You“, „Învierea“, „Povestiri din Sevastopol“.

Cărți/Străine moderne

Lolita. Vladimir Nabokov

Posted on by Silviu / 0 Comment

„Lolita“, de Vladimir Nabokov. O carte devenită simbol, o carte care abordează un subiect extrem de sensibil: relația sexuală dintre un adult și o copilă, nu doar minoră, ci aflată sub pragul pubertății.

O carte care seamănă oarecum cu „Povestea târfelor mele triste“, a lui Gabriel Garcia Marquez. Dar doar oarecum.

Humbert Humbert este un profesor căruia îi pică ochii pe Dolores Haze, o fetiță de doar 12 ani, fiica femeii care-i închiriase o cameră în casa ei. Pentru a rămâne aproape de fată, Humbert se căsătorește cu mama ei, față de care nu simte nimic.

Mama lui Dolores moare, iar Humbert, în mod ideal, devine tutorele legal al fetiței. Cei doi pleacă într-o excursie prin SUA, excursie sinonimă cu abuzul sexual la care este supusă Dolores, care acceptă tot felul de recompense în schimb.

Nu se explică foarte bine cum, există doar sugestia că fata ar fi fugit cu un alt iubitor de lolite, care i-a urmărit pe cei doi, dar Dolores dispare din viața lui Humbert. Aceasta îl contactează mulți ani mai târziu pentru a-i cere bani. Este gravidă și căsătorită.

Humbert îi cere să se întoarcă la el, dar degeaba. Află însă numele celui care i-a luat-o în urmă cu mulți ani și îl omoară.

„Lolita” este un roman clasic, un roman bun, dar care, în mod evident, este controversat din cauza vârstei lui Dolores și a mesajului de pedofilie pe care îl capătă astfel povestea. Cartea a fost ecranizată de mai multe ori, inclusiv în 1997, cu Jeremy Irons și Melanie Griffith.