„Lolita“, de Vladimir Nabokov. O carte devenită simbol, o carte care abordează un subiect extrem de sensibil: relația sexuală dintre un adult și o copilă, nu doar minoră, ci aflată sub pragul pubertății.
O carte care seamănă oarecum cu „Povestea târfelor mele triste“, a lui Gabriel Garcia Marquez. Dar doar oarecum.
Humbert Humbert este un profesor căruia îi pică ochii pe Dolores Haze, o fetiță de doar 12 ani, fiica femeii care-i închiriase o cameră în casa ei. Pentru a rămâne aproape de fată, Humbert se căsătorește cu mama ei, față de care nu simte nimic.
Mama lui Dolores moare, iar Humbert, în mod ideal, devine tutorele legal al fetiței. Cei doi pleacă într-o excursie prin SUA, excursie sinonimă cu abuzul sexual la care este supusă Dolores, care acceptă tot felul de recompense în schimb.
Nu se explică foarte bine cum, există doar sugestia că fata ar fi fugit cu un alt iubitor de lolite, care i-a urmărit pe cei doi, dar Dolores dispare din viața lui Humbert. Aceasta îl contactează mulți ani mai târziu pentru a-i cere bani. Este gravidă și căsătorită.
Humbert îi cere să se întoarcă la el, dar degeaba. Află însă numele celui care i-a luat-o în urmă cu mulți ani și îl omoară.
„Lolita” este un roman clasic, un roman bun, dar care, în mod evident, este controversat din cauza vârstei lui Dolores și a mesajului de pedofilie pe care îl capătă astfel povestea. Cartea a fost ecranizată de mai multe ori, inclusiv în 1997, cu Jeremy Irons și Melanie Griffith.
