„Drumul către libertate“, de Yeonmi Park. O altă poveste din partea unui cetățean nord-coreean evadat din lagărul dinastiei Kim.
Deși se aseamănă în multe puncte cu alte mărturii scrise de evadați din Coreea de Nord, există totuși câteva aspecte care au fost noi pentru mine, cum ar fi traficul de carne vie din China. Explicațiile mai jos.
Yeonmi Park și familia ei locuiau destul de aproape de granița cu China, apropiere care le-a fost de ajutor în scopul contrabandei și a procurării de anumite lucruri trebuincioase, inclusiv mâncare.
Nivelul de trai relativ decent, dacă ne raportăm la standardul nord-coreean, a încetat odată cu arestarea tatălui, adică principalul furnizor al familiei.
Pe când avea doar 13 ani, a hotărât, împreună cu mama ei, să fugă în China, traversând râul Yalu înghețat. Însă, cei care le-au ajutat erau parte dintr-o rețea de trafic uman, astfel că mama lui Yeonmi este violată, iar ambele obligate să devină ba soțiile unora, ba soțiile altora.
Printre altele, Yeonmi a ajuns să facă și videochat în diferite orașe din China. De asemenea, trebuie menționată teroarea continuă în care aceasta trăia. Dacă autoritățile chineze ar fi găsit-o fără acte și ar fi aflat că e o imigrantă ilegală, conform politicii de pe axa Beijing – Phenian, ar fi deportat-o înapoi în Coreea de Nord.
Drama se termină cu Yeonmi care reușește să ajungă în Mongolia, principala țară care primește evadați nord-coreeni fără a-i returna în țara de origine, de aici majoritatea ajungând în Coreea de Sud.
Pe tema Coreea de Nord am mai citit „The Reluctant Communist“, de Charles Jenkins, „Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Țara cu un singur gras“, de Adelin Petrișor, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.
