„Povestiri din Sevastopol“, de Lev Tolstoi, volum care reunește trei povestiri despre asediul Sevastopolului, din timpul Războiului Crimeii, la care autorul a luat parte din postura de combatant, cu mult înainte de a adopta pacifismul și de a dezvolta propria sa concepție despre creștinism.
De altfel, se zice că această cărticică a servit drept bază și exercițiu pentru „Război și pace”, romanul care avea ulterior să devină marea operă a lui Tolstoi.

În prima povestire, „Sevastopol în Decembrie”, autorul descrie locul confruntării, viața din oraș și introduce personajele care vor conduce acțiunea în următoarele două părți.
În a doua povestire, „Sevastopol în Mai”, Tolstoi filosofează asupra lipsei de sens a războiului, idee pe care o va dezvolta mult mai bine și mai pe larg în trilogia sa religioasă „O confesiune”, „What I believe in” și „The Kingdom of God is Within You”.
A treia povestire, „Sevastopol în August”, este cea mai plină de acțiune și cea în care soldații inamici se confruntă, britanicii și francezii încercând să captureze câteva poziții cheie pe care rușii le folosesc pentru defensivă.
Cei doi frați Kozelțov, introduși în primele două povestiri, iau parte la bătălie și mor.
Chiar dacă „Povestiri din Sevastopol” nu e tocmai cea mai reușită carte a lui Tolstoi, este totuși fundamentală atât din punct de vedere istoric, cât și pentru a urmări evoluția ulterioară a lui Tolstoi ca scriitor și ca om. Schimbările prin care acesta avea să treacă aveau să fie dramatice și să-l transforme nu doar într-un scriitor excepțional, ci și într-un filosof unic și de prim rang.
De Lev Tolstoi am mai citit „Anna Karenina“, „Fericire de familie“, „Diavolul“, „Moartea lui Ivan Ilici“, „Polikushka“, „Sonata Kreutzer“, „Doi husari“, „The storm“, „O confesiune“, „What I believe“, „The Kingdom of God is Within You“, „What men live by“, „How much land does a man need?“, „Învierea“, „Război și pace“, „Copilăria, adolescența, tinerețea“.