„Diavolul“, de Lev Tolstoi. O nuvelă în care, așa cum e cazul și cu „Sonata Kreutzer“, autorul explorează impulsul sexual și-l echivalează cu moralitatea.
E unul dintre puținele puncte de vedere în care nu sunt de acord cu Tolstoi și cu puritanismul lui sexual.
Eugene, un bărbat care se mută de la Sankt Petersburg la țară, după ce a primit o moștenire, duce lipsa femeilor cu care se distra în marele oraș. Pentru a-și rezolva nevoia, începe să se încurce cu o femeie din sat, Stepanida, al cărei soț nu locuiește cu ea.
Niște ani mai târziu, Eugene se căsătorește cu Liza și renunță la orice relație cu Stepanida, însă aceasta apare în fața lui atunci când este angajată pentru a face curățenie în casa celor doi.
Eugene simte cum focul pasiunii i se revarsă în sânge și nu reușește să-și ia gândul de la ea. Chinuit de voluptate, Eugene începe să creadă cu adevărat că Stepanida este întruchiparea diavolului.
Acesta ajunge la concluzia că are doar două opțiuni la dispoziție: să-și ucidă soția, pe Liza, și să fugă cu Stepanida sau să o omoare pe Stepanida. Apoi, o a treia opțiune îi răsare în gând.
De Lev Tolstoi am mai citit „Anna Karenina“, „Fericire de familie“, „Moartea lui Ivan Ilici“, „Polikushka“, „Sonata Kreutzer“, „Doi husari“, „The storm“, „O confesiune“, „What I believe“, „The Kingdom of God is Within You“, „Învierea“, „What men live by“, „How much land does a man need?“, „Povestiri din Sevastopol“.
