„Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim. Având origini nord-coreene, dar fiind o jurnalistă americană, Suki Kim reușește să se strecoare în Phenian dându-se drept profesoară misionară.
Scopul ei este să ajungă să predea la prima universitate de elită deschisă în Coreea de Nord, în capitala Phenian, la care învață progeniturile nomenclaturii.
Pe decursul cărții, autorea sesizează cât de puține știu, de fapt, coreenii de rând, inclusiv elevii ei, despre lumea din afară și cât de spălați pe creier sunt când vine vorba de dinastia Kim și de Juche.
Spălarea pe creier a putut fi observată de Suki Kim și ultima zi pe care a petrecut-o în Coreea de Nord, ziua în care a murit Kim Jong-il. Țara se oprise, toată lumea plângea cu patos și încerca să dea un spectacol al durerii cât mai intens și mai credibil.
Titlul cărții vine de la un cântec nord-coreean adresat lui Kim Jong-il: „Fără tine, noi nu existăm.” Cam ăsta-i gradul de manipulare.
Pe tema Coreea de Nord am mai citit „The Reluctant Communist“, de Charles Jenkins, „Drumul către libertate“, de Yeonmi Park, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Țara cu un singur gras“, de Adelin Petrișor, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.
