„Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan. O carte clasică în ceea ce privește subiectul dictaturii din Coreea de Nord.
După războiul dintre cele două Coreei, din 1953, finalizat cu aceleași granițe ca înaintea startului său, familia lui Kang Chol-hwan emigrează în Coreea de Nord, la rugămintea bunicii sale, o comunistă convinsă.
După terminarea războiului, etnicii coreeni au fost ademeniți în Coreea de Nord cu fabule despre belșug și pace, iar imediat ce aceștia au picat în plasă, au fost priviți ca niște străini din cauză că fugiseră în Japonia inamică pe timpul Războiului dintre Nord și Sud.
Aici, autorul spune că toți cei care nu au fugit din calea războiului i-au considerat pe cei care emigraseră în Japonia, iar acum se întorseseră în Coreea de Nord, drept trădători. Plecarea în Japonia conta în ochii oamenilor mai mult decât întoarcerea în Coreea de Nord.
Pe când avea vârsta de nouă ani, bunicul lui Kang a fost închis în lagăr sub suspiciunea de activități contra statului. Conform politicii de atunci ca familia imediată a acuzatului să fie închisă laolaltă cu el, Kang, mama, tatăl, unchiul și sora au fost cu toții închiși în lagărul de concentrare Yodok, unde au fost martori la foamete, tortură și execuții.
În ceea ce-i privește pe primii doi lideri ai Coreei de Nord, Kim Il-sung și Kim Jong-il, Kang spune că erau văzuți ca niște zei, lucru care a dus la nașterea unui mit, anume că cei doi nu aveau nevoie la toaletă, ca orice zei care se respectă.
Când vine vorba de suicid, era văzut de statul totalitar drept o formă de nesupunere, de evidențiere a faptului că sinucigașul își pierduse încrederea în viitorul prognozat de Partid, cu a sa filosofie Juche.
Kang amintește de teribila foamete care a afectat Coreea de Nord în anii ’90, cauzată de prăbușirea Uniunii Sovietice și, implicit, a legăturilor comerciale și economice cu aceasta, dar de asemenea menționează și momentul când a auzit de vestea executării lui Nicolae Ceaușescu, un apropiat al lui Kim Il-sung.
„I could have continued to live in Pyungsung in relative peace had I not been accused of illegally tuning into South Korean radio. These transmissions I picked up featured songs, covert messages aimed at Party cadres, and analyses of the situation in the North. One program featured interviews with renegades.
Another surveyed news from around the world. This was how I learned of the fall and execution of the Ceausescus and of the establishment of diplomatic ties between South Korea and Russia; but it was Nicolae Ceausescu’s demise that most impressed me. He was an intimate of Kim Il-sung and had come to visit him many times. I was dying to tell people the news. Was I indiscreet?”
Kang și familia sa au fost eliberați din lagăr după zece ani și, ulterior, au fugit în China, iar apoi în Coreea de Sud.
Pe tema Coreea de Nord am mai citit „The Reluctant Communist“, de Charles Jenkins, „Drumul către libertate“, de Yeonmi Park, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Țara cu un singur gras“, de Adelin Petrișor, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.
