„Sfârșitul eternității“, de Isaac Asimov. Am citit cartea asta drept final-final al seriei Roboții-Imperiul-Fundația.
Așa am văzut pe internet, printre zecile de articole despre ordinea în care trebuie citită opera lui Asimov, că „Sfârșitul eternității” ar fi o bună lectură de final.
Sincer să fiu, n-am văzut mare legătură cu cele trei serii și chiar aia care a fost n-am avut impresia că oferă vreun final mai bun decât cel deja dat în „Fundația și Pământul“, care a fost finalul perfect.
Mai degrabă, povestea asta aș pune-o, ca linie temporală, înaintea seriei „Roboții”.
Acestea fiind spuse, „Sfârșitul eternității” a fost, cum nu se putea altfel, vorbind despre o scriere a lui Isaac Asimov, o lectură captivantă.
Mi-am dat seama, în timp ce o citeam, că-mi fusese dor de SF-urile autorului american. „Sfârșitul eternității” este o poveste puțin încâlcită, bazată pe călătoria în timp și condimentată cu câteva paradoxuri morale.
Acțiunea se bazează pe Eterni, adică oamenii care trăiesc în afara timpului și a căror misiune este să schimbe realitatea din fiecare secol, pentru a reduce suferința omenirii. Mai exact, dacă Eternii știu că într-un secol anume va avea loc un accident nuclear, vor interveni și vor aduce o schimbare felului în care se petrec lucrurile pentru ca accidentul nuclear să fie evitat, modificând astfel realitatea.
Bineînțeles că locuitorii secolelor respective, care nu trăiesc ca Eternii în afara timpului, nu știu ce se întâmplă și nici măcar nu conștientizează că ceva e altfel sau ar fi putut fi altfel. De fiecare dată când Eternii intervin și modifică realitatea, schimbările pot fi dramatice.
Unii oameni pot să dispară complet, în timp ce unii au vieți complet diferite în noua realitate, chiar dacă ei nu sunt conștienți de asta.
Singurul loc în care Eternii nu au acces sunt secolele din viitorul foarte îndepărtat, de la secolul 100.000 mai departe.
Andrew Harlan, unul dintre tehnicienii care operează schimbările de realitate, descoperă că este rotița unui mecanism menit să trimită un om în trecut, astfel asigurând existența Eternității.
Din dragoste pentru o femeie, Harlan sabotează trecutul și descoperă că, de fapt, iubita lui este un agent sub acoperire din secolele în care Eternii nu au acces. De ce?
Femeia îi explică lui Andrew Harlan că intervenția Eternilor sufocă umanitatea de creativitate și de lupta necesară de depășire a obstacolelor. Că evitarea răului necesar menține umanitatea într-o mediocritate care va duce, în secolele foarte îndepărtate, la dispariția ei ca rasă.
Totul din cauză că umanitatea nu va descoperi puterea nucleară și nu va părăsi planeta și nu va coloniza universul și nu va inființa un Imperiu Galactic. Toate acestea sunt posibile doar dacă Eternii dispar și lasă umanitatea să-și depășească singură problemele.
Andrew Harlan recunoaște argumentele și cedează. Umanitatea e liberă să meargă pe drumul ei.
„Odată cu această dispariție…venise sfârșitul, sfârșitul final al Eternității
Și începutul nemărginirii.”
Pentru cine se întreabă, uite și ordinea în care trebuie citite poveștile cu roboți ale lui Isaac Asimov:
1. Nemesis (n-are legătură, dar oferă un context)
2. Povestiri cu roboți
3. Eu, Robotul
4. Cavernele de oțel (Seria Roboții)
5. Soarele gol (Seria Roboții)
6. Roboții de pe Aurora (Seria Roboții)
7. Roboții și Imperiul (Seria Roboții)
8. Pulbere de stele (Seria Imperiul)
9. Curenții spațiului (Seria Imperiul)
10. O piatră pe cer (Seria Imperiul)
11. Fundația (Seria Fundația)
12. Fundația și Imperiul (Seria Fundația)
13. A doua Fundație (Seria Fundația)
14. Marginea Fundației (Seria Fundația)
15. Fundația și Pământul (Seria Fundația)
16. Preludiul Fundației (Seria Fundația)
17. Fundația renăscută (Seria Fundația)
Apoi, după moartea lui Isaac Asimov, cățiva scriitori SF au continua seria „Fundația”.
18. Teama Fundației (Seria Fundația)
19. Fundație și haos (Seria Fundația)
20. Triumful Fundației (Seria Fundația)
21. Prietenii Fundației (Seria Fundația)
PS: Poate că și „Omul pozitronic” merge citită înainte de a intra în seria roboților. Ah da, iar după finalul seriei originale „Fundația”, merge citită „Sfârșitul eternității“.
De Isaac Asimov am mai citit „Calea marțiană“.
