„Curenții spațiului“, a doua carte din trilogia „Imperiul“, de Isaac Asimov. Ce pot spune până acum despre trilogia asta este că Asimov și-a cam pierdut puțin din strălucire. Tot mi se par foarte bune cărțile lui, dar nu le pot compara cu seria „Roboții”.
Dacă în „Pulbere de stele” acțiunea s-a petrecut într-un mic colț al galaxiei și a fost centrată pe regatul Tyrann, de data asta intră în scenă Trantorul.
Jumătate din galaxie este dominată de planeta Trantor, care tinde să se transforme în Imperiul Galactic prevăzut de robotul Giskard. Asimov folosește, atât de tipic lui, intriga politică pentru a da mai multă substanță poveștii de fundal.
Pământeanul Rik este găsit pe planeta Florina cu mintea ștearsă, după ce a fost supus unei sondări psihice. E luat sub aripa protectoare a Valonei March, în timp ce Oficialul florian Terens supraveghează totul de aproape.
Florina este dominată de planeta Sark, care o menține la statutul de subordonată. Miza este kyrtul, o fibră regească care nu poate crește nicăieri altundeva în afară de Florina.
Băștinașii de pe Florina duc o viață de sclavi culegători (sclavia în SUA?), în timp ce sarkienii duc un trai lipsit de griji pe spatele lor și sunt stăpânii galactici ai comerțului cu kyrt.
Este și motivul principal din cauza căruia Trantorul nu a asimilat încă Florina și Sark, deși controlează jumătate de galaxie, adică milioane de planete. O intervenție în forță ar afecta comerțul de kyrt și ar putea naște o răscoală în Imperiu.
Cu toate acestea, Trantorul ar putea găsi, prin ambasadorul său pe Sark, Abel, o soluție prin care să pună mâna pe cele două planete. Și nu doar atât. Trantorienii află și de ce kyrtul nu poate crește pe altă planetă în afară de Florina, iar asta înseamnă nimicirea elitelor de pe Sark, care au condus prin deținerea exclusivității asupra kyrtului.
Toate pornesc de la Rik, care, la un an de când a fost găsit în stare de idioțenie, începe să-și amintească trecutul. A fost spațio-analist înainte ca mintea să-i fi fost ștearsă. Și a descoperit ceva îngrozitor: planeta Florina urmează să fie distrusă din cauza curenților spațiului.
Milioane de oameni vor muri dacă descoperirea lui nu se va afla. Cine i-a șters mintea și de ce?
Care-i în mod exact pericolul pentru Florina? Ce va face abilul diplomat trantorian Abel cu informațiile pe care le va afla?
Și, ca fapt divers, au trecut atât de mulți ani de la evenimentele din seria „Roboții” încât cei din spațiu nici nu mai țin minte că Pământul este casa omenirii și privesc asta mai mult ca pe o legendă.
„Curenții spațiului” este o poveste tipică pentru umanitate. În ea găsim veșnica luptă pentru resurse, dezechilibrele economice care derivă din ea, sclavia, sărăcia. În mare, găsim capitalismul, în toată măreția și „frumusețea” lui.
Găsim o lume în care o comoditate, kyrtul, este pusă deasupra bunăstării și valorii vieții oamenilor. Sună cunoscut? Sună a un sistem care pune banii (profitul) pe primul plan?
Pentru cine se întreabă, uite și ordinea în care trebuie citite poveștile cu roboți ale lui Isaac Asimov:
1. Nemesis (n-are legătură, dar oferă un context)
2. Povestiri cu roboți
3. Eu, Robotul
4. Cavernele de oțel (Seria Roboții)
5. Soarele gol (Seria Roboții)
6. Roboții de pe Aurora (Seria Roboții)
7. Roboții și Imperiul (Seria Roboții)
8. Pulbere de stele (Seria Imperiul)
9. Curenții spațiului (Seria Imperiul)
10. O piatră pe cer (Seria Imperiul)
11. Fundația (Seria Fundația)
12. Fundația și Imperiul (Seria Fundația)
13. A doua Fundație (Seria Fundația)
14. Marginea Fundației (Seria Fundația)
15. Fundația și Pământul (Seria Fundația)
16. Preludiul Fundației (Seria Fundația)
17. Fundația renăscută (Seria Fundația)
Apoi, după moartea lui Isaac Asimov, cățiva scriitori SF au continua seria „Fundația”.
18. Teama Fundației (Seria Fundația)
19. Fundație și haos (Seria Fundația)
20. Triumful Fundației (Seria Fundația)
21. Prietenii Fundației (Seria Fundația)
PS: Poate că și „Omul pozitronic” merge citită înainte de a intra în seria roboților. Ah da, iar după finalul seriei originale „Fundația”, merge citită „Sfârșitul eternității“.
De Isaac Asimov am mai citit „Calea marțiană“.
