„Metamorfoza“, de Franz Kafka. Modul și condițiile în care am citit această mică nuvelă, plus altele două, au fost cu adevărat demne de a fi considerate kafkaesque.
Acum ceva ani flirtam cu dragostea și eram în gara din Suceava, pe la șase dimineața, așteptând un tren care avea să mă ducă în București. Am pierdut trenul care a plecat de sub ochii mei, iar pe următorul îl aveam pe la nouă dimineața.
Ce să faci, ce să faci în gară timp de câteva ore? Era iarnă și o vreme mohorâtă. Fata pe care o iubeam îmi lăsase mâna goală și plecase înaintea mea spre Iași.
După ce am dat câteva ture în jurul gării, am observat o bodegă tipică. Șapte dimineața, iarna, zona gării Burdujeni din Suceava. M-am așezat la masă, m-am uitat la așa-zisul meniu și mi-am luat o vișinată.
Era din aia bună, groasă și cât trebuie de dulce, făcută în casă. Am mai luat una, mi-am aprins o țigară și am scos cartea cu povestirile lui Franz Kafka din rucsac.
Câteva zeci de minute mai târziu, puștii de liceu care chiuliseră de la primele ore au intrat în bodegă și băgau bani la păcănele.
La câteva mese mai în spate, un cuplu cătrănit și-n vârstă stătea la băut și o mică ceartă. Alți indivizi respectabili de cârciumă erau cu berea în bot la orele răsăritului. M-am întrebat, cine naibii poate să bea la astfel de ore?
M-am uitat la păhărelul din fața mea. Păi eu pot. Dar aveam o scuză.
Și-atunci am realizat cât de kafkaesque e situația în care mă aflu. O cârciumă de gară cu scaune și mese de plastic, cu vișinată pe meniu și păcănele printre servicii. Bețivi la mese și puști de liceu lovind blestematele aparate fructifere, baloți de zăpadă cenușie afară și un cer metalic de iarnă. Fata mea dragă era la sute de kilometri distanță deja, eu îmi pierdusem trenul spre casă.
Și stăteam cu un cot pe masa de plastic, mai aruncând câte o privire în jur și mai gustând din păhărelul de vișinată, în timp ce citeam „Metamorfoza” lui Franz Kafka.
Cât despre povestea din carte, mi-au trebuit ani ca să o aprofundez și să-mi dea un fel de sentiment. Inițial am luat-o doar ca pe un fel de SF dubios, cules din spatele Cortinei de Fier.
Ce altceva ai putea crede despre un om, Gregor Samsa, care s-a trezit într-o dimineață că s-a transformat într-un gândac îngrozitor. Evrika, Metamorfoza!
Și încep dilemele morale. Familia continuă să aibă grijă de el, dar tatăl trebuie să se reangajeze pentru a o susține financiar. Familia ajunge chiar să închirieze una dintre camerele casei pentru a se ajunge financiar și a avea grijă de Gregor.
Acesta aude familia când se discută despre faptul că nu se poate face nimic pentru a-l ajuta și că ar trebui să scape de el. Rănit, Gregor Samsa moare singur în camera lui.
„Verdictul“, „Colonia penitenciară” și „Un medic de țară“, mici nuvele care, de asemenea, fac parte din volumul care cuprinde „Metamorfoza” sunt și ele interesante.
De Franz Kafka am mai citit „Procesul“, „Colonia penitenciară“, „Verdictul“, „Un artist al foamei“, „Un medic de la țară“.
