„Pulbere de stele” („Praf de stele”, în traducerea Paladin), de Isaac Asimov. Prima carte din trilogia „Imperiul“, aflată cronologic între seria „Roboții” și seria „Fundația”.
Deși autorul nu menționează nimic, neoficial trilogia „Imperiul” este amplasată la un mileniu după ultimele evenimente din seria „Roboții”.
Am crezut că o să regăsesc niște elemente comune, însă prea puține. Daneel Olivaw, Giskard, Elijah Baley și Gladia sunt relicve ale trecutului, personaje de care îmi e dor și care nu mai sunt prezente în următoarele cărți.
Singura paralelă între seria „Roboții” și trilogia „Imperiul” este mențiunea că Pământul este o planetă radioactivă, din cauza evenimentelor finale din „Roboții și Imperiul”.
De asemenea, așa cum robotul Giskard a prevăzut și a lucrat pentru asta, pământenii au colonizat Galaxia și au format un Imperiu. Însă nu este un imperiu legat, ci format din mai multe regate care se luptă între ele.
Tyrannienii au ieșit câștigători în zona de lânga nebuloasa Cap de Cal și domină planetele din regiune. Aici, autorul cred că s-a inspirat din istoria mongolilor, ținând cont de expansiunea tyrannienilor și de faptul că instituția conducătoare se numește hanat, iar liderul suprem Hanul tyrannian.
Biron Farrill, personajul principal din „Pulbere de stele“, prima carte a trilogiei „Imperiul”, este aruncat într-o serie de evenimente care pot culmina cu o revoltă împotriva dominației regionale a planetei Tyrann.
Alături de Artemisia și Gilbret, de pe planeta Rhodia, pleacă în căutarea legendarei planete răsculate, care ar putea fi baza pornirii unei rebeliuni împotriva tyrannienilor. Pentru ca rebeliunea să fie un succes, este nevoie și de găsirea unui document extrem de prețios, din istoria primitivă a Pământului, fără ca nimeni să știe ce conține.
După dezamăgirea de a nu găsi planeta răsculată în interiorul nebuloasei, acolo unde au crezut că este ascunsă, și după ce comisarul tyrannian i-a eliberat în mod neașteptat, Biron va descoperi că totul a fost greșit.
Planeta răsculată nu a fost niciodată în nebuloasă, ci chiar în fața ochilor tuturor, în coasta regatului Tyrann.
Toate acestea îi vor fi dezvăluite de cel care pune la cale revolta de peste 20 de ani, cel mai puțin probabil personaj. Acesta din urmă se află și în posesia documentului primitiv de pe Pământ și oferă lămuriri asupra conținutului său, care este cel puțin neașteptat.
„Pulbere de stele” a fost încă o poveste minunat scrisă de Isaac Asimov și sunt curios să văd cum și dacă se leagă cu celelalte două cărți din trilogia „Imperiul”.
Pentru cine se întreabă, uite și ordinea în care trebuie citite poveștile cu roboți ale lui Isaac Asimov:
1. Nemesis (n-are legătură, dar oferă un context)
2. Povestiri cu roboți
3. Eu, Robotul
4. Cavernele de oțel (Seria Roboții)
5. Soarele gol (Seria Roboții)
6. Roboții de pe Aurora (Seria Roboții)
7. Roboții și Imperiul (Seria Roboții)
8. Pulbere de stele (Seria Imperiul)
9. Curenții spațiului (Seria Imperiul)
10. O piatră pe cer (Seria Imperiul)
11. Fundația (Seria Fundația)
12. Fundația și Imperiul (Seria Fundația)
13. A doua Fundație (Seria Fundația)
14. Marginea Fundației (Seria Fundația)
15. Fundația și Pământul (Seria Fundația)
16. Preludiul Fundației (Seria Fundația)
17. Fundația renăscută (Seria Fundația)
Apoi, după moartea lui Isaac Asimov, cățiva scriitori SF au continua seria „Fundația”.
18. Teama Fundației (Seria Fundația)
19. Fundație și haos (Seria Fundația)
20. Triumful Fundației (Seria Fundația)
21. Prietenii Fundației (Seria Fundația)
PS: Poate că și „Omul pozitronic” merge citită înainte de a intra în seria roboților. Ah da, iar după finalul seriei originale „Fundația”, merge citită „Sfârșitul eternității“.
De Isaac Asimov am mai citit „Calea marțiană“.
