„The Testaments“, de Margaret Atwood, continuarea lumii din „Povestirea cameristei“, scrisă la 34 de ani după prima parte.
Trebuie spus de la bun început că atunci când am început să citesc cartea asta, cât și când am terminat-o am simțit aceleași lucruri ca la „Du-te și pune un străjer“, continuarea lui Harper Lee pentru „Să ucizi o pasăre cântătoare“.
Adică o poveste nici pe departe la fel de captivantă, însă cumva mai matură și care reușește totuși să completeze prima parte și să-i mai adauge un strat care, deși fusese tot timpul acolo, ne scăpase la primă lectură.
Evenimentele din „The Testaments” se petrec la 15 ani după cele din „Povestirea cameristei” și sunt narate prin ochii a trei personaje: Mătușa Lydia, una dintre arhitecții Gilead-ului, Agnes, o fată care trăiește în Gilead, și Daisy, o tânără care trăiește în Canada.
Din fericire, chiar dacă, din nefericire, Atwood nu intră în prea multe detalii, ne dă totuși câteva firimituri prin care aflăm cum a luat naștere Gilead-ul, mai ales prin ochii Mătușii Lydia, al cărui personaj suferă o mutație de caracter ce dă gust întregii cărți.
Celelalte două personaje principale – Agnes, în mare parte plictisitoare, și Daisy, cea din urmă conturată destul de slab, cu o aură teribilisto-adolescentină destul de iritantă, mai ales din cauza înjurăturilor continue care nu sună natural, ci doar un artificiu nereușit în procesul de creare a personajului ei.
Pe la jumătatea cărții mă pregăteam de dezamăgirea de a nu-mi plăcea „The Testaments“, însă, datorită Mătușii Lydia, povestea a prins puțină vigoare și o întorsătură de situație care m-a făcut să stau cu ochii lipiți de ea.
Este clar că „The Testaments” nu se ridică la nivelul primei părți, însă aduce anumite completări acesteia și încearcă să ne arate status quo-ul și din altă perspectivă.
De Margaret Atwood am mai citit „Povestirea cameristei“.
Pe tema utopiilor/distopiilor am mai citit „Utopia“, de Thomas More, „Noi“, de Evgheni Zamiatin, „1984” și „Ferma animalelor“, de George Orwell, „Minunata lume nouă“, de Aldous Huxley, „Fahrenheit 451“, de Ray Bradbury, „Noua Atlantidă“, de Francis Bacon, seria „Jocurile foamei“, de Suzanne Collins.
