„Să ucizi o pasăre cântătoare“, de Harper Lee. Este anul 1935 în Alabama sudistă, unde rasismul este adânc înrădăcinat în sufletele localnicilor.
În unul dintre locurile de baștină ale celor cunoscuți drept rednecks, povestea lui Harper Lee prinde viață prin ochii lui Scout, o fetiță de șase ani, și a fratelui ei, Jem.
Tatăl lor, avocatul Atticus Finch, primește dificila sarcină de a apăra în instanță un negru acuzat că a violat o albă, fiica unei familii de white trash.
Aventurile văratice ale lui Scout, Jem și ale prietenului lor Dill te duc, fără să vrei, cu mintea la Huckleberry Finn și Tom Sawyer. Micul orășel în care aceștia își fac veacul este scuturat de un scandal: negrul Tom Robinson este acuzat de viol.
Urmează un proces în care sunt scoase la lumină unele dintre cele mai urâte fețe ale oamenilor, dar, prin mizerie, răsare și lumina din inima altora. Procesul nu se termină cum te-ai aștepta și este urmat de niște incidente care zguduie și mai tare liniștea ținutului Maycomb.
„Să ucizi o pasăre cântătoare” este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme, chiar surprinzător de bună.
Cât despre Harper Lee, este o autoare atipică. „Să ucizi o pasăre cântătoare” este singurul roman pe care l-a scris pe tot decursul vieții, până în 2015, când a publicat o continuare, în care personajele sunt cu 20 de ani mai în vârstă.
Harper Lee a refuzat toate ocaziile de a vorbi public. „Să ucizi o pasăre cântătoare” a fost ecranizată în 1962.
De Harper Lee am citit și continuarea acestei cărți, „Du-te și pune un străjer“.
