„1984“, de George Orwell. O carte de colecție, o distopie care-ți poartă imaginația acolo unde ea, de una singură, n-ar fi ajuns niciodată. Dar unde, se pare, din păcate, că realitatea tinde să se îndrepte.
Statul totalitar din carte controlează absolut totul, iar Fratele cel Mare este mereu cu ochii pe tine. Simplul act de a avea un orgasm, așa cum au Julia și Winston, este un act de rebeliune împotriva Partidului, care descurajeaza relațiile bazate pe dragoste, ca simbol al dedicației pentru Partid și doar pentru Partid. Acel Partid care îngăduie doar căsătoriile bazate pe scopul de a avea copii, pentru a obține mai mulți supuși.
„Dictatura nu apare pentru a apăra Revoluția, ci Revoluția se face pentru a instaura Dictatura“.
Orwell descrie o lume în care niciunul dintre noi nu și-ar dori să traiască, în care „cine controlează trecutul controlează viitorul, cine controlează prezentul controlează trecutul“.
SOCENG-ul (socialismul englez) controlează prezentul și rescrie constant trecutul, astfel încât acesta să-i servească propriilor scopuri. Este o practică mulată pe vechea vorbă „istoria o scriu învingătorii“.
Dubla gândire, poliția gândirii, nouvorba, toate sunt elemente ale unei dictaturi opresive, care nu vizează doar îngrădirea libertății fizice, ci și anularea libertății raționale. Propaganda și manipularea sunt proiectate pe ecrane publice, dar și la televizoarele personale. Televizorul poate fi dat mai încet, dar nu poate fi oprit.
Gânditul este o crimă, iubirea neatribuită Partidului este o lipsă de loialitate, inventarea unui inamic și a unui război justifică prezența stării de teroare. Cartea lui Orwell este un ghid al totalitarismului, dar un ghid și despre cum să zărești apropierea lui.
„1984” a lui George Orwell a fost ecranizată chiar în 1984.
Pe tema utopiilor/distopiilor am mai citit „Noi“, de Evgheni Zamiatin, „Ferma animalelor“, de George Orwell, „Minunata lume nouă“, de Aldous Huxley, „Fahrenheit 451“, de Ray Bradbury, „Povestirea cameristei” și „The Testaments“, de Margaret Atwood, „Noua Atlantidă“, de Francis Bacon, seria „Jocurile foamei“, de Suzanne Collins, „Utopia“, de Thomas More.
De George Orwell am mai citit „Ferma animalelor“, „Cărți sau țigări“, „Drumul spre Wigan Pier“, „Fără un sfanț prin Paris și prin Londra“, „Omagiu Cataloniei“.
