Povestirea cameristei. Margaret Atwood

Povestirea cameristei“, de Margaret Atwood. Un lucru important de clarificat de la început, după cum a spus și Atwood, cartea asta nu este SF, ci ficțiune speculativă.

Ficțiunea speculativă este o maximizarea a lucrurilor care s-ar putea întâmpla, amplificând lucruri care deja se întâmplă.

De exemplu, Gilead-ul din cartea lui Atwood își are corespondente în realitatea actuală, Arabia Saudită fiind un exemplu în sensul ăsta, dar nu singurul. Femeile sunt, în orice societate dominată de religie, retrogradate la rangul de sclave.

Și să nu uităm nici de decretul lui Nicolae Ceaușescu, din anii ’80, când, pentru a crește forțat populația, a interzis anticoncepționalele și avorturile, ducând la numeroase decese în rândul femeilor.


Pe scurt, acțiunea se petrece în Gilead, care este condus de o teocrație patriarhală și-n care femeile au fost reduse la rolul biologic de a naște copii.

Din cauze asupra cărora Atwood nu insistă prea mult, majoritatea femeilor suferă de infertilitate, astfel că elita conducătoare apelează la „cameriste”, în esență niște sclave, pentru a avea copii.

Bărbatul este responsabil să o lase gravidă pe cameristă, care, în prealabil, a fost verificată să fie fertilă, iar după naștere bărbatul și soția lui iau copilul. Camerista este apoi trimisă la o altă familie unde să joace rolul de născătoare.

Nu voi insista mai mult asupra evenimentelor din carte pentru a nu strica plăcerea de a o citi pe cont propriu. Tot ce voi mai spune este că e o carte superbă și, în același timp, un avertisment.


Ca paralelă filosofică, David Hume, filosoful scoțian, vorbea încă din secolul 18 despre IF/OUGHT fallacy.

Adică atunci când if (poate) se pune ca semn egal cu ought (ar trebui), când se derivă din ceva ce este o normă despre ceva ce ar trebui să fie. În contextul acestei cărți, fallacy-ul ar suna așa: din cauză că o femeie poate da naștere copiilor, ea ar trebui să dea naștere copiilor, unde ar trebui capătă o nuanță morală, imperativă.


Și, după cum bine știm cu toții, „Povestirea cameristei” a fost serializată de Hulu.

Pe tema utopiilor/distopiilor am mai citit „Utopia“, de Thomas More, „Noi“, de Evgheni Zamiatin, „1984” și „Ferma animalelor“, de George Orwell, „Minunata lume nouă“, de Aldous Huxley, „Fahrenheit 451“, de Ray Bradbury, „Noua Atlantidă“, de Francis Bacon, seria „Jocurile foamei“, de Suzanne Collins.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *