„Ferma animalelor“, de George Orwell. Este poate cea mai bună și populară satiră politică din istorie.
O carte excelentă, prin care britanicul a ironizat regimul sovietic și modul în care acesta a înțeles să implementeze comunismul în Rusia. Orwell tratează, în „Ferma animalelor“, modul în care asupriții devin asupritori, iar la final nu se mai diferențiază de cei pe care i-au înlăturat de la putere. Puterea corupe.
După ce animalele scapă de oameni și ajung să conducă singure ferma, aluzie la Revoluția Bolșevică (victoria roșilor în fața albilor țariști) și execuția țarului și a familiei sale, dezvoltă Animalismul (bolșevismul), bazat pe cele sapte reguli:
1) Whatever goes upon two legs is an enemy.
2) Whatever goes upon four legs, or has wings, is a friend.
3) No animal shall wear clothes.
4) No animal shall sleep in a bed.
5) No animal shall drink alcohol.
6) No animal shall kill any other animal.
7) All animals are equal.
Pe tema utopiilor/distopiilor am mai citit „Noi“, de Evgheni Zamiatin, „Minunata lume nouă“, de Aldous Huxley, „Fahrenheit 451“, de Ray Bradbury, „Povestirea cameristei” și „The Testaments“, de Margaret Atwood, „Noua Atlantidă“, de Francis Bacon, seria „Jocurile foamei“, de Suzanne Collins, „Utopia“, de Thomas More.
De George Orwell am mai citit „1984“, „Cărți sau țigări“, „Drumul spre Wigan Pier“, „Fără un sfanț prin Paris și prin Londra“, „Omagiu Cataloniei“.
