„Fără un sfanț prin Paris și prin Londra“, de George Orwell. O carte de memorialistică în care faimosul autor britanic își povestește anii de sărăcie pe care i-a petrecut în cele două capitale europene.
Fiind împărțită în două, câte o parte pentru fiecare oraș – Paris și Londra -, cartea este, la fel ca „Drumul spre Wigan Pier“, o scoatere la iveală a sărăciei, punerea ei pe tapet și totodată un soi de investigație jurnalistică.
Prima parte cuprinde, cum ziceam, aventurile pariziene ale lui Orwell și ale prietenului său Boris, un emigrant rus, fiind axată mai mult pe diversele locuri de muncă, prost plătite, obositoare și inumane, în comparație cu partea a doua, cu aventurile londoneze, unde accentul cade pe adăposturile infecte în care Orwell e nevoit să-și petreacă nopțile.
„Un om educat poate să facă față trândăviei impuse, care este una dintre cele mai mari rele ale sărăciei. Însă un om ca Paddy, care nu avea cu ce să-și umple timpul, se simte la fel de îngrozitor când n-are de lucru precum un câine legat cu lanț. De-asta e așa o prostie să spui că cei care au „decăzut” trebuie compătimiți mai tare decât toți ceilalți. Cel cu adevărat demn de milă este omul care a fost dintotdeauna la pământ, și care înfruntă sărăcia cu o resemnare oarbă, lipsită de orice speranță.”
Nu pot să zic că „Fără un sfanț prin Paris și prin Londra” m-a încântat, dar a fost o lectură decentă, mai slabă totuși decât „Drumul spre Wigan Pier“, carte pe care aș numi-o sora ei geamănă mai bună, cartea în care Orwell se declară socialist, dar nu sovietic.
Oricum, ambele au meritul de a te purta în subteranele societății și de a te forța să dai ochii cu oamenii pe care, de obicei, nici nu i-ai observa pe stradă. Orwell îți servește sărăcia pe tavă și te roagă să guști. Iar aroma ce-ți rămâne pe limbă este amară.
Ca idee de subsol, pe măsură de citești opera lui Orwell descoperi cât de complex a fost, în ciuda faptului că oamenii-l simplifică atâââât de obositor doar la „1984“.
Operele lui despre sărăcie, despre clasele de jos – „Fără un sfanț prin Paris și prin Londra” și „Drumul spre Wigan Pier“, romanele distopice – „1984” și „Ferma animalelor“, cartea despre experiența sa din timpul Războiului Civil din Spania – „Omagiu Cataloniei“, ori cea despre Birmania ca parte a Imperiului Britanic, unde a activat ca ofițer – „Zile birmaneze“.
De George Orwell am mai citit „1984“, „Ferma animalelor“, „Cărți sau țigări“, „Drumul spre Wigan Pier“, „Omagiu Cataloniei“.
