Îngropați în cer. Peter Zuckerman & Amanda Padoan

„Îngropați în cer“, de Peter Zuckerman și Amanda Padoan. Este povestea dezastrului de pe vârful K2, din 2008, când 11 montaniarzi au murit, iar alți trei au fost răniți.

Peter Zuckerman și Amanda Padoan reiau toate evenimentele care au dus la dezastru și încearcă să vadă care au fost cauzele.

Printre principalele probleme care au dus la acest dezastru regăsim o avalanșă de gheață din zona cunoscută drept „Bottleneck” și lipsa de comunicare dintre șerpași și echipele de alpiniști care urmau să urce.

Această lipsă de comunicare a dus la instalarea de corzi de către șerpași pe porțiuni în care nu era nevoie de ele și la lipsa lor în porțiunile în care era nevoie de ele. Când au început urcarea, alpiniștii au descoperit că nu aveau corzi fixe unde erau necesare.

Așa că au fost nevoiți să coboare, să ia corzi și să le prindă. Asta a dus la întârzieri importante pe traseu, dar și la aglomerare.

Iar apoi a urmat dezastrul.


„The Summit“, din 2012, este un film excelent despre drama de pe K2.

Pe tema aventuri/drame de munte am mai citit „Eiger Dreams“, de Jon Krakauer, „Păianjenul alb. Povestea feței nordice a Eigerului“, de Heinrich Harrer, „Căzând în gol“, de Joe Simpson, „Alaska. Singur în sălbăticie“, de Dave Metz, „Left for dead“, de Beck Weathers, „În aerul rarefiat“, de Jon Krakauer, „Șapte ani în Tibet“, de Heinrich Harrer, „Întoarcerea acasă“, de Slavomir Rawicz.

Seria Tom Sawyer și Huckleberry Finn. Mark Twain

„Aventurile lui Tom Sawyer“, „Aventurile lui Huckleberry Finn“, „Tom Sawyer detectiv” și „Tom Sawyer în străinătate“, de Mark Twain.

O serie de cărți care au marcat aproape fiecare copilărie, deși pot fi lejer citite și de către adulți, păstrându-și același farmec.

Prima carte a seriei ni-l arată pe Tom Sawyer, un ștrengar fără seamăn, chiulind de la școală să meargă la scăldat, pierzând vremea cu Huckleberry Finn sau bătându-se cu alți copii, totul în timp ce se străduiește să evite corecțiile primite de la mătușa Polly.

Asta până când Tom este martor la comiterea unei crime și intră într-un bucluc mai mare decât el.

A doua carte este despre fuga lui Huckleberry Finn de acasă, la care se alătură și negrul Jim, sătul să tot fie chinuit de bețivul de taică-su. Jim are parte de niște belele, dar Finn, cu ajutorul bunului său prieten Tom Sawyer, reușește să-l salveze.


Următoarele două cărți din serie sunt mult mai slabe. „Tom Sawyer în străinătate” îi prezintă pe Tom și Huckleberry călătorind într-un balon cu aer și având parte de tot felul de aventuri cu lei sau hoți.

De cealaltă parte, „Tom Sawyer detectiv” este despre Tom care încearcă să rezolve o crimă misterioasă.

Aleea Zorilor. Andrei Crăciun

„Aleea Zorilor“, de Andrei Crăciun. O carte despre nostalgie, despre amintiri din copilărie, când lumea era altfel. Mai bună, mai rea, cine poate spune?

Un lucru inedit dacă vorbim despre metoda în care a fost scrisă este că e o carte fără punct, o frază lungă de 118 pagini. Există toată punctuația, cu excepția punctului, lucru în plus care a făcut-o interesantă.

Sigur, nu este o carte care să-ți schimbe viața, însă este o lectură plăcută și rapidă. Pentru o oră, o oră și ceva, te poți plimba prin amintirile lui Andrei Crăciun, crescând într-un oraș industrial, în timpul ceaușismului, jucând fotbal printre blocuri și având parte de întâlniri cu tot felul de personaje colorate.

Cert este că aș mai citi cărți scrise de Andrei Crăciun.


De autori români contemporani am mai citit „Soldații. Poveste din Ferentari“, de Adrian Schiop, „Sunt o babă comunistă“, de Dan Lungu, „Sexagenara și tânărul“, de Nora Iuga.

Coliba unchiului Tom. Harriet Beecher Stowe

„Coliba unchiului Tom“, de Harriet Beecher Stowe. Această carte este considerată a fi una dintre cauzele care au dus la Războiul Civil American, în urma căruia sclavia a fost abolită.

O carte anti-sclavie care a amplificat și mai mult tensiunea socială din SUA. Personajul principal al romanului este Tom, un sclav de culoare care-și păstrează noblețea și idealurile creștine indiferent de situație.

Al doilea fir narativ o urmează pe Eliza și pe copiii săi, care fug din captivitate și, în timp ce sunt hăituiți, încearcă să ajungă în Canada. În peisaj apar și Quakerii, o sectă creștină mult mai tolerabilă decât ortodocșii/catolicii/protestanții, adică fățarnicii, de rând.

Întorcându-ne la Tom, ne plimbăm cu el din stăpân în stăpân. Întâi își găsește locul în familia lui St. Clare, pe care este nevoit s-o părăsească după ce Eva, copila familiei, moare. Tom nu mai apucă să fie eliberat, așa cum St. Clare voise, și ajunge să fie vândut lui  Simon Legree.

Aici are parte de bătăi și umilințe, iar salvarea vine prea târziu.


Pe tema sclaviei am mai citit „12 ani de sclavie“, de Solomon Northup.

Eliminarea. Rithy Panh

„Eliminarea“, de Rithy Panh. O carte în care autorul, supraviețuitor al dezastrului umanitar produs de Khmerii Roșii, conduși de Pol Pot, încearcă să descopere și să explice mecanismele interioare ale regimului totalitar din Cambodgia prin intermediul celor care au fost responsabili de el.

La 30 de ani de la prăbușirea dictaturii, Rithy Panh, cineast renumit, caută și discută cu câțiva dintre torționarii regimului, încercând să înțeagă. Atât.

„Nu aveam nimic al meu: nici măcar goliciunea, căci nu păstrez amintirea niciunui trup dezgolit. Nu țin minte nici să-mi fi văzut chipul în afara reflexiei din luciul apei.

Numai un individ are un trup, o percepție asupra corpului său, pe care-l poate ascunde, oferi, împărți, hrăni, bucura. A-ți controla trupul însemna a ți se controla și mintea: programul suna clar. Nu aveam loc, chip, nume, familie. Mă dizolvasem în marea tunică neagră a organizației.”


Khmerii Roșii au avut o ideologie și practică diferite față de restul mișcărilor totalitare de stânga. Khmerii Roșii nu au încercat să reclădească sau să „purifice” societatea, așa cum au făcut Stalin sau Mao. Nu. Pol Pot a ales pur și simplu să distrugă totul.

Centrele urbane, cum ar fi capitala Phnom Penh, s-au golit. Orășenii au fost cu toții relocați la țară pentru a deveni agricultori. Profesorii, medicii, toți au fost considerați burghezi și trimiși la plantațiile de orez, unde mai toți au murit.

1.7 milioane de cambodgieni au murit de mâna organizației lui Pol Pot. Adică o treime a întregii populații.


Cititul, căsătoriile, dragostea, rugăciunea, toate au devenit ilegale. În schimb, violul, tortura, execuțiile, toate au devenit legale.

Chiar și-n ziua de astăzi, localnicii mai descoperă cadavre din acea epocă pe câmpurile lor sau prin râurile sau bălțile din apropiere.


Pentru cei interesați de regimul Khmerilor Roșii din Cambodgia, recomand documentarul S21: The Khmer Rouge Killing Machine, realizat chiar de Rithy Panh.