„Aleea Zorilor“, de Andrei Crăciun. O carte despre nostalgie, despre amintiri din copilărie, când lumea era altfel. Mai bună, mai rea, cine poate spune?
Un lucru inedit dacă vorbim despre metoda în care a fost scrisă este că e o carte fără punct, o frază lungă de 118 pagini. Există toată punctuația, cu excepția punctului, lucru în plus care a făcut-o interesantă.
Sigur, nu este o carte care să-ți schimbe viața, însă este o lectură plăcută și rapidă. Pentru o oră, o oră și ceva, te poți plimba prin amintirile lui Andrei Crăciun, crescând într-un oraș industrial, în timpul ceaușismului, jucând fotbal printre blocuri și având parte de întâlniri cu tot felul de personaje colorate.
Cert este că aș mai citi cărți scrise de Andrei Crăciun.
De autori români contemporani am mai citit „Soldații. Poveste din Ferentari“, de Adrian Schiop, „Sunt o babă comunistă“, de Dan Lungu, „Sexagenara și tânărul“, de Nora Iuga.
