„Întoarcerea acasă“, de Slavomir Rawicz. Celebra epopee a ofițerului polonez de cavalerie Slavomir Rawicz, care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost deportat de sovietici în gulagul siberian.
După multe chinuri, bătăi și înfometare, Rawicz ajunge în lagărul din Siberia, unde trebuie să ispășească o condamnare de 25 de ani. Dar polonezul nu-și acceptă soarta și decide să evadeze, alături de alți șase deținuți.
Rawicz își povestește călătoria aproape incredibilă de 6.500 de kilometri pe care a făcut-o pe jos, prin Siberia, Mongolia, deșertul Gobi, Tibet și munții Himalaya, pentru a ajunge în siguranța în India, pe atunci colonie a Marii Britanii.
„Unui turist sau unui explorator, peisajul i-ar fi inspirat grandoare, cu lanțurile muntoase ridicate probabil în urma unei convulsii a scoarței terestre cândva, la începutul erelor geologice. Pentru noi însă, aceste forme de relief reprezentau doar niște obstacole pe drumul nostru spre libertate”
În Siberia, cei șapte evadați o întâlnesc pe Kristina, o poloneză de 17 ani, care evadase din altă parte și pe care o iau cu ei. Nu am prea multe cuvinte pentru a descrie stările în care te bagă povestea asta și nici pentru dramele petrecute când trei dintre evadați își găsesc sfârșitul.
Pentru mâncare au vânat, când aveau ce, iar apa a fost o mare problemă în Gobi.
Slavomir Rawicz spune, spre sfârșitul escapadei, că în Himalaya ar fi văzut niște arătări sălbatice, care ar fi fost un fel de Yeti. Iar ăsta a fost punctul de unde povestea lui a început să fie discreditată.
În epoca recentă s-a aflat că, de fapt, Slavomir Rawicz ar fi fost eliberat de sovietici în 1942, în timpul unei amnistii acordate polonezilor, și ar fi ajuns într-o tabără de refugiati din Iran, povestea lui despre fuga din gulag fiind falsă.
De menționat că „Întoarcerea acasă” nu a fost scrisă de Slavomir Rawicz, ci (ghost-written) de jurnalistul Ronald Downing, pe baza conversațiilor avute de cei doi.
Când s-a aflat că Rawicz este (ar putea fi) doar un impostor, un alt polonez, Witold Gliński, a spus că întâmplarea este reală și că el este cel care a trăit-o. De cealaltă parte, Rawicz nu a avut nicio dovadă că nu și-a însușit lucruri trăite de altcineva, în sens contrar existând dovezi că a fost eliberat de sovietici și transportat în Iran.
Pe tema aventuri/drame de munte am mai citit „Eiger Dreams“, de Jon Krakauer, „Păianjenul alb. Povestea feței nordice a Eigerului“, de Heinrich Harrer, „Căzând în gol“, de Joe Simpson, „Alaska. Singur în sălbăticie“, de Dave Metz, „Left for dead“, de Beck Weathers, „În aerul rarefiat“, de Jon Krakauer, „Șapte ani în Tibet“, de Heinrich Harrer, „Îngropați în cer“, de Peter Zuckerman și Amanda Padoan.
„Întoarcerea acasă” a fost ecranizată în 2010, cu Colin Farrell, iar în film joacă și doi români: Dragoș Bucur și Alexandru Potocean.
