Sînt o babă comunistă. Dan Lungu

Sînt o babă comunistă“, de Dan Lungu. O să folosesc formula „sunt” în loc de „sînt”. Mă deranjează vechea formă, atât fonetic, cât și principial.

Romanul lui Dan Lungu este scurtuț și se citește rapid, adesea cu câte un zâmbet pe față. Autorul are darul ironiei și te face să râzi fără să-ți dai seama. Este povestea unei bătrâne, a cărei fiică a emigrat în Canada și care se căsătorește cu un american.

Baba primește într-o zi un telefon de la fiica din Canada, care o roagă să nu voteze comuniștii la alegeri. De aici încolo, Emilia, baba, își amintește de viața ei din vremea ceaușistă și o compară cu actuala viață din capitalism.

Printre amintirile ei se regăsesc multe stereotipuri, unul fiind fata de la țară care tânjește să se mute la oraș și să devină o cucoană, să scape de munca câmpului și să aibă parfumuri și creme de mâini. Altă scenă amuzantă este când Emilia și Țucu, părinții lui Alice, îl cunosc pe logodnicul ei american și se gândesc că trebuie să arate și el a om, așa american cum e el.

Sau scena când ies toți la cină, iar părinții își comandă friptură cu friptură și se amuză de Alice și de americanul ei, care ciugulesc sălățele cu lămâie. Sau momentul în care părinții se simt ofensați că porumbeii nu vin să doarmă la ei și preferă să stea la un hotel.

Alegerile se apropie și Emilia își amintește cu drag de vremurile din fabrică. De cum frecau menta și de cum șefu’ era cel mai tare din secție.


De autori români contemporani am mai citit „Soldații. Poveste din Ferentari“, de Adrian Schiop, „Aleea Zorilor“, de Andrei Crăciun, „Sexagenara și tânărul“, de Nora Iuga.


Cartea asta este o comedie despre nostalgie, despre tipare și oameni cu viziune îngustă. A fost ecranizată în 2013, în regia lui Stere Gulea.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *