„Femei“, de Charles Bukowski. O carte excelentă, pe care nu-ți vine să o lași din mână și pe care nu o lași din mână până când nu o termini. Nu este o lectură recomandată pentru pudici.
Cuvinte precum „pulă”, „pizdă” sau „ejaculare” predomină printre aventurile lui Henry Chinaski, un scriitor alcoolic îndrăgostit de femei, de toate femeile.
„Mi-am dat drumul în ea, agonizând, simțind cum sperma îi intră în trupul neajutorat. Am ejaculat adânc în miezul ființei ei – trup și suflet – la nesfârșit.”
Deși este o carte pe care adepții conceptului de “vulgaritate” ar putea-o considera pornografică, este o adevărată operă de artă. Scrisă cu un umor unic, descrie aventurile lui Chinaski in orasul Îngerilor Pierduți, Los Angeles.
Tind să cred că din cartea asta se trage în mare parte inspirația pentru serialul „Californication”. Similaritățile dintre Hank Moody și Henry Chinaski, căruia în carte i se mai spune și Hank, sunt pretutindeni.
Să nu mai zic că acțiunea se petrece în Los Angeles, așa cum este, în mare parte, cazul și în „Californication”, iar personajele principale sunt ambele portretul unui scriitor alcoolic, drogat și afemeiat.
„Chiar dacă eram bolnav, se părea că, în sfârșit, era bine – doi oameni trăind împreună.”
Ca bărbat, dacă nu ai o erecție la fiecare 20 de pagini, citind descrierile grafice în care Chinaski fute câte o „curviștină mișto“, înseamnă că nu simți cartea.
„Sărutul este mai intim decât fututul. De aceea niciodată nu mi-a plăcut ca gagicile mele să se pupe cu alții. Preferam să se fută cu ei.”
„Asta-i problema cu băutul, m-am gândit, în vreme ce-mi turnam un pahar. Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătorești; dacă nu se întâmplă nimic, bei ca să se întâmple ceva.”
Deși la prima vedere poate părea roman plictisitor, oarecum nihilist, în care nu se întâmplă nimic în afară de băut, drogat și futut, substratul este mult mai complex. Este un roman pentru adulți, despre un anumit aspect al vieții, care trebuie tratat cu o minte matură.
Henry Chinaski este un om pierdut, aflat în căutarea fericirii, iar drumul către ea îl poartă prin decadență și haos. De precizat că romanul este unul semi-autobiografic.
De Charles Bukowski am mai citit „Poșta“.
