There is pleasure in the pathless woods

de Lord Byron

“There is a pleasure in the pathless woods,
There is a rapture on the lonely shore,
There is society, where none intrudes,
By the deep sea, and music in its roar:
I love not man the less, but Nature more,
From these our interviews, in which I steal
From all I may be, or have been before,
To mingle with the Universe, and feel
What I can ne’er express, yet cannot all conceal”

There is pleasure in the pathless woods,There is a rapture on the lonely shore,There is society, where none intrudes,By the deep sea, and music in its roar:I love not man the less, but Nature more,From these our interviews, in which I stealFrom all I may be, or have been before,To mingle with the Universe, and feelWhat I can ne’er express, yet cannot all conceal.
Read more at http://www.notable-quotes.com/b/byron_lord.html#AGS4jMCxAmkUHibb.99

There is pleasure in the pathless woods,There is a rapture on the lonely shore,There is society, where none intrudes,By the deep sea, and music in its roar:I love not man the less, but Nature more,From these our interviews, in which I stealFrom all I may be, or have been before,To mingle with the Universe, and feelWhat I can ne’er express, yet cannot all conceal.
Read more at http://www.notable-quotes.com/b/byron_lord.html#AGS4jMCxAmkUHibb.99

There is pleasure in the pathless woods,There is a rapture on the lonely shore,There is society, where none intrudes,By the deep sea, and music in its roar:I love not man the less, but Nature more,From these our interviews, in which I stealFrom all I may be, or have been before,To mingle with the Universe, and feelWhat I can ne’er express, yet cannot all conceal.
Read more at http://www.notable-quotes.com/b/byron_lord.html#AGS4jMCxAmkUHibb.99

There is pleasure in the pathless woods,There is a rapture on the lonely shore,There is society, where none intrudes,By the deep sea, and music in its roar:I love not man the less, but Nature more,From these our interviews, in which I stealFrom all I may be, or have been before,To mingle with the Universe, and feelWhat I can ne’er express, yet cannot all conceal.
Read more at http://www.notable-quotes.com/b/byron_lord.html#AGS4jMCxAmkUHibb.99

Războaiele mele. Adelin Petrișor

Războaiele mele” este cartea în care jurnalistul de război Adelin Petrişor povesteşte aventurile din zonele de conflict în care a fost prezent: Irak, Afganistan sau fosta Iugoslavie.

De asemenea, în carte sunt prezente şi alte evenimente notabile precum vizita la închisoarea Guantanamo sau interviurile, printre alții, cu Arkan și Yasser Arafat.

Războaiele mele” adună câteva poveşti de război care te ţin cu sufletul la gură, pe care le vizualizezi. Parcă vezi bombele NATO distrugând Belgradul lui Milosevic sau momentul în care americanii dau jos statuia lui Saddam Hussein, simbol al căderii Irakului sau convoaiele americane din Afganistan atacate cu rachete şi lansatoare de grenade de către insurgenţi.

Citind „Războaiele mele“, prin faţa ta se derulează un film, un film de război precum cele produse la Hollywood.


De Adelin Petrișor am mai citit „Țara cu un singur gras“.

Ţara cu un singur gras. Adelin Petrișor

Ţara cu un singur gras” este cartea în care jurnalistul Adelin Petrișor povestește vizita pe care a făcut-o în Coreea de Nord, cea mai izolată țară din lume, cu cel mai închis, paranoic și totalitar guvern.

În primul rând, titlul cărții este unul excepțional. Un titlu care cuprinde întreaga realitate din Coreea de Nord. Într-o țară în care cetățenii mor de foame, un singur individ își permite luxul de a fi gras: dictatorul Kim Jong-un.


Ţara cu un singur gras” este o carte-documentar care te poartă prin bolnava și fascinanta țară condusă de dinastia Kim de peste șase decenii. Cât va mai dura ultima dictatură stalinistă rămasă în picioare? Greu de spus. Aşa cum notează şi Adelin Petrişor, orientalii sunt mult mai disciplinaţi şi obedienţi decât alte popoare, iar din această cauză o revoluţie populară este cu atât mai greu de realizat.

Coreea de Nord este țara în care spălarea pe creier a atins cote inimaginabile, țara care servește drept laborator de teste sociologice și comportamentale la nivelul milioanelor.
Țara în care Juche este în continuare folosită pentru a justifica izolaționismul, când, de fapt, nu este decât o unealtă de menținere a puterii indiferent de costuri.

Pe tema Coreea de Nord am mai citit „The Reluctant Communist“, de Charles Jenkins, „Drumul către libertate“, de Yeonmi Park, „Prin deșert spre libertate“, de Eunsun Kim, „Acvariile din Pyongyang“, de Kang Chol-hwan, „Evadare din Lagărul 14“, de Blaine Harden, „Fără tine, noi nu existăm“, de Suki Kim, „Nimic de invidiat“, de Barbara Demick.

De asemenea, de Adelin Petrișor am mai citit „Războaiele mele“.

Secretul doctorului Honigberger. Nopţi la Serampore. Nouăsprezece trandafiri. Mircea Eliade

Secretul doctorului Honigberger” a fost singura nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade de până acum care mi-a stârnit cât de cât interesul, ținând cont că literatura mistică și postmodernismul nu sunt pe felia mea.

Acțiunea începe cu medicul Zerlendi, care, mergând pe urmele doctorului Honigberger, se dedică practicilor ascetice și yoghine și … dispare. Un alt specialist apare în scenă, cu misiunea de a afla ce s-a întâmplat cu medicul, și se apucă să studieze scrierile lăsate în urmă de Honigberger și Zerlendi, doar pentru a afla secretul și a nu-l spune nimănui.

Tematica nuvelul este iluminarea spirituală, concept prezent în multe dintre filosofiile estice. Deși subiectul este fascinant în sine, felul în care a fost pus în practică în nuvela asta nu mi s-a părut foarte atrăgător.


Nopţi la Serampore” este tot o nuvelă fantastică, care are loc în India atât de dragă lui Mircea Eliade.

După ce s-au rătăcit cu mașina în drum spre Calcutta, trei europeni se trezesc că iau parte la o întâmplare care s-a petrecut cu 150 de ani înainte de zilele lor. Și toate astea se întâmplă în timp ce ei nici măcar nu părăsesc casele în care se află.

Fantasticul din această nuvelă este ieșirea din spațiu și timp. Interesant în sine, dar punerea în practică este iar destul de plictisitoare.


Nouăsprezece trandafiri” este o altă nuvelă care nu mi-a spus mare lucru. Mă pot declara un fan al romanelor lui Mircea Eliade, însă nuvelele lui mi se par lipsite de farmec.

Cu atât mai mult nuvelele fantastice, cu o aură de misticism.
De Mircea Eliade am mai citit „Nuntă în cer“, „Romanul adolescentului miop“, „Maitreyi“, „Solilocvii“, „Isabel și apele diavolului“.

Împăratul muştelor. William Golding

Împăratul muştelor“, de William Golding, este una dintre cărţile pe care o citești pe fast forward pentru a ajunge cât mai repede la final și a afla cum se termină epopeea copiilor aruncați în sălbăticie.

 

Cartea lui Golding nu este doar o ficțiune captivantă, ci și una care pune în dezbatere natura umană. Un grup de copii supraviețuiește unui accident aviatic și se refugiază pe o insulă pustie din Oceanul Pacific.

Confruntați cu lupta pe resurse, copiii își stabilesc propria ierarhie, o tiranie, luptându-se pentru putere și dominație. Dilema filosofică este ce se întâmplă cu omul atunci când se află în mediul natural, departe de civilizația care-l condiționează.

Este natura umană intrinsec bună sau atunci când se pune problema de supraviețuire omul este redus la nivelul primordial de animal? Care dintre cele două reprezintă starea naturală a ființei umane?

William Golding pare să sugereze că, în afara civilizației și a contractului social, pus în condiții vitrege, omul se poate transforma foarte ușor într-o bestie, într-un tiran.

Cât de mult ne formează mediul în care ne aflăm?

William Golding este laureat al premiului Nobel pentru literatură, în 1983, iar cartea „Împăratul muștelor” a fost ecranizată în 1990.