„Inocentul“, de Ian McEwan. După ce am citit „Amsterdam“, am hotărât să continui cu „Inocentul”, a doua carte a lui Ian McEwan a cărui fericit stăpân sunt.
Mi se pare interesant să citești mai multe cărți de același autor una după alta. Este ca și cum te adâncești mai bine în scriitura lui și te acomodezi cu stilul specific.
Dacă „Amsterdam” a fost bună, „Inocentul” a fost și mai bună. Un thriller psihologic bazat în Berlinul de după Al Doilea Război Mondial, împărțit între aliații învingători.
Povestea este centrată Berlinul de Est, controlat de sovietici, și sectoarele american și britanic din Berlinul de Vest. Întreaga acțiune se bazează pe un fragment de istorie, respectiv tunelul săpat de americani în estul Berlinului pentru a monitoriza comunicațiile sovietice.
În centrul acțiunii îl găsim pe Leonard Marnham, un tehnician britanic adus în Germania pentru a lucra la liniile telefonice. Doar că nimic nu este ceea ce pare. Leonard, un virgin de 25 de ani, se îndrăgostește nebunește de o femeie din Berlinul de Est.
Maria vine cu un bagaj care le va aduce multe probleme: Otto, fostul soț, un bețiv notoriu, fost soldat în război. Lucrurile iau o întorsătură nebunească în momentul în care toți trei sunt față în față.
Finalul romanului este plasat zeci de ani mai târziu. Maria trăiește în SUA, iar Leonard în Marea Britanie.
Fostul tehnician primește o scrisoare de la ea, în care îi scrie că tot ce au făcut, haosul care s-a derulat în fața ochilor lor, a fost necesar.
Leonard se întoarce în Berlin pentru a-și aduce aminte de vremurile de odinioară. Se plimbă printre ruinele tunelului în care a lucrat circa un an. Cu scrisoarea în mână, ia o decizie importantă.
Deși nu te dă pe spate cu întâmplări complet neașteptate, „Inocentul” are marele merit de a te ține în priză, genul de carte ale cărei foi le dai mai departe din curiozitatea de a afla, neapărat acum, ce se întâmplă.
Romanul a fost ecranizat în 1993, cu, printre alții, Anthony Hopkins. Bineînțeles, cum e cazul de obicei, filmul nu respectă întocmai cartea.
De Ian McEwan am mai citit „Amsterdam“.
