„The World Without Us“, de Alan Weisman. O carte care este, în sine, un exercițiu de imaginație combinat cu știință. Ce s-ar întâmpla cu planeta, cu orașele pe care le-am construit sau cu animalele dacă oamenii ar dispărea brusc?
Cartea începe cu o recapitulare a relației dintre om și mediul înconjurător.
“…starting with Australia 48.000 years ago, as humans arrived on each new continent they encountered animals that had no reason to suspect that this runty biped was particularly threatening.
Too late, they learned otherwise. Even when hominids were still Homo Erectus, they had already been mass-producing axes and cleavers in Stone Age factories…”
Când vine vorba de ce am lăsa noi, oamenii, în urmă, Weisman vorbește despre poluare, despre monoxidul de carbon din atmosferă, despre tonele de plastic din oceane și păduri, despre o altă parte a monoxidului de carbon, îngropat sub pământ, așa-zisul „clean coal” (spoiler – nu e nimic clean, doar se captează monoxidul și se îngroapă sub pământ, cam cum ai mătura jegul sub preș) sau despre deșeurile nucleare de asemenea îngropate sub pământ, cu avertismente scrise în șapte limbi pentru viitoarele generații care le-ar putea descoperi.
Când vine vorba despre cum ar reacționa natura la dispariția noastră bruscă, Weisman oferă date despre cât timp ar dura până când centralele atomice s-ar prăbuși, până când metroul din New York ar fi inundat sau până când animalele s-ar muta muta în orașe, iar vegetația ar cuceri asfaltul.
Cum ziceam și la început, o carte exercițiu de imaginație. Pentru cei care se întreabă cum ar arăta lumea dacă am face toți spontaneous combustion, Alan Weisman a oferit răspunsul.
Uite și un documentar despre dificultatea de a alege cum să formulezi un avertisment pentru generațiile viitoare în privința deșeurilor nucleare îngropate sub pământ:
O carte oarecum similară, dar nu tocmai, pe care am citit-o este „A 6-a extincție“, de Elizabeth Kolbert. Este tot despre dispariție, dar despre o dispariție a cărei cauză suntem noi, oamenii.
