Geamantanul Hanei. Karen Levine

Geamantanul Hanei“, de Karen Levine. După cărticica (112 de pagini) asta, am rămas cu un nou cuvânt în vocabular, cuvânt care exprimă o tristețe și o neputință fără margini: „waisenkind”. (orfan)

Asta scria pe geamantanul cu care Hana Brady a ajuns în lagărul Theresienstadt, după ce părinții ei, pe rând, au fost reținuți, iar apoi la Auschwitz, unde, la vârsta de doar 13 ani, a murit gazată de naziști.

Povestea Hanei a ieșit la suprafață după ce o profesoară din Japonia, Fumiko, a început să le predea elevilor lecții despre genocidul comis de naziști. Pentru a spori legătura dintre istoria genocidului și copiii cărora le povestea de el, Fumiko a împrumutat un geamantan de la Auschwitz pentru a-l prezenta elevilor.

Pe respectivul geamantan era scris „waisenkind”, numele Hanei Brady și data ei de naștere.

Fumiko a început să sape pentru a afla cine a fost Hana Brady și a reușit să dea de urmă fratelui ei. Acesta fusese trimis cu Hana la Auschwitz, însă a reușit să supraviețuiească muncind.

Bărbatul, care acum locuiește în Canada, a umplut spațiile lipse și le-a povestit elevilor lui Fumiko cine a fost sora lui, Hana Brady.


Geamantanul Hanei” s-a transformat și într-un documentar despre Hana Brady.

De asemenea, mai există o poveste cu o fetiță, pe nume Rutka Laskier, oarecum asemănătoare cu cea a Hanei Brady, care a scris un jurnal despre întâmplările vremii, comparat adesea cu cel al lui Anne Frank.

Pe tema Holocaustului am mai citit „Jurnalul“, de Anne Frank, „Noaptea“, de Elie Wiesel, „Mai este oare acesta un om?“, de Primo Levi, „Omul în căutarea sensului vieții“, de Viktor Frankl, „Despăgubirea“, de Peter Herzog, „Un băiat pe lista lui Schindler“, de Leon Leyson, „Frânturi dintr-o viață – Drumul la și de la Auschwitz“, de Hedi Fried.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *