„Stăpânul Inelelor“, de J.R.R. Tolkien. Adică trei cărți care adună peste 1.800 de pagini. Lesne de spus că a durat ceva până le-am terminat.
M-am hotărât în urmă cu ceva timp să citesc cea mai importantă operă a lui Tolkien, în ordinea întâmplărilor din poveste, de la „Silmarilion” și până la aceste trei cărți, care sunt și sfârșitul.
Au fost seri când, deși muream de somn, nu puteam să mă rup de ele. Asta cu toate că știam finalul din filme. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă le-aș fi citit înainte. Mult mai bine, evident.
Cât de important a fost Gollum într-un final… Am fost uimit când Gandalf i-a spus lui Frodo să nu-l ucidă, pentru că mai are un rol de jucat. Iar rolul jucat de Gollum în final a fost într-adevăr unul important. Fără el, Frodo ar fi călcat pe urmele lui Isildur.
În rest, nu sunt multe de spus despre cele trei cărți „Stăpânul Inelelor“. Hollywood-ul a urmat destul de bine firul narativ și nu a modificat mare lucru față de povestea originală a lui Tolkien.
Spre final am avut senzația că autorul s-a grăbit. Poate nu mai avea vlagă sau idei, dar a fost puțin dezamăgitor că lupta din Mordor nu s-a mai petrecut, după ce Frodo a distrus inelul. Ar fi putut să-l distrugă în toiul luptei și, astfel, ar mai fi fost puțin suspans.
Întoarcerea în Comitat și plecarea lui Frodo, Gandalf și Bilbo cu elfii mi s-au părut la fel de grăbite. Dar, după 1.800 de pagini, poate rămâi puțin fără idei. Până la urmă, Tolkien a scris extraordinar.
- All that is gold does not glitter,
- Not all those who wander are lost;
- The old that is strong does not wither,
- Deep roots are not reached by the frost.
- From the ashes a fire shall be woken,
- A light from the shadows shall spring;
- Renewed shall be blade that was broken,
- The crownless again shall be king
După cum bine știți, cele trei romane „Stăpânul Inelelor” au fost ecranizate în trei filme, în 2001, 2002 și 2003.
PS: Prima anexă de la sfârșitul cele de-a treia părți, „Întoarcerea regelui”, explică câteva alte mistere nelămurite. Printre ele, cum au ajuns eorlingii în Ținutul Rohan și că dragostea dintre Aragorn și Arwen a fost a treia uniune dintre un edain și un eldar.
De asemenea, povestea regatului Numenor, vechiul regat măreț al oamenilor din Apus. După prăbușirea acestuia, în mare, doar dunedainii (credincioșii) au scăpat, venind în Pământul de Mijloc, unde au înființat Gondor, noul regat al oamenilor. Aragorn se trăgea din sângele dunedainilor, care erau și vechii edaini, iar Arwen din cel al vechilor elfi, eldarii.
Anexa spune și cum Aragorn a murit la capătul unei lungi domnii, iar apoi Arwen s-a stins și ea. Legolas, Gimli și Sam au plecat și ei cu corabia spre tărâmurile nemuritoare. Alte lucruri explicate sunt cum a ajuns Saruman să domine Isegard-ul sau cum a ajuns Thorin Scut-de-Stejar, în „Hobbitul“, să plece, printre alții, alături și de Bilbo, către muntele unde se afla dragonul Smaug.
Privind seriile SF de excepție, am mai citit „Dune“, de Frank Herbert, „Game of Thrones“, de George R.R. Martin, „Fundația“, de Isaac Asimov, „Odiseea Spațială“, de Arthur C. Clarke.
