„Visează androizii oi electrice?“, de Philip K. Dick. Acest maestru al SF-ului, Philip K. Dick, care introduce în poveștile sale fanteziste adevărate dileme morale.
Romanul prezintă planeta noastră în urma unui Război Nuclear, acoperită de o pulberă fină, radioactivă. Viața încă este posibilă, însă mulți au ales să emigreze pe Marte, în colonii spațiale, acolo unde fiecare om are drept servitor un android umanoid (arată exact ca oamenii, dar nu pot da dovadă de empatie).
Doar că unii androizi își ucid stăpânii și aleg să fugă pe Pământ, unde încearcă să trăiască incognito. Rick Deckard este unul dintre cei însărcinați să îi descopere și să-i “retragă”, un alt termen pentru anihilare. Rick Deckard este un vânător de recompense.
Războiul Nuclear a dus la extincția aproape în totalitate a animalelor, așa că posedarea unui exemplar natural, nu o copie electrică, a devenit o chestiune de statut social. Dar și o trăsătură definitorie a umanității: empatia față de animale.
„Un mercerit simțea răul chiar fără să-l înțeleagă. Altfel spus, era liber să localizeze nebuloasa prezență a ucigașilor acolo unde credea el de cuviință. Pentru Rick Deckard, un robot umanoid evadat – care-și ucisese stăpânul, care fusese înzestrat cu o inteligență mai mare decât cea a multor ființe umane, care nu arăta interes pentru animale și nu poseda capacitatea de a simți pe cale empatică bucurie pentru reușitele altei forme de viață sau tristețe pentru înfrângerea acesteia – era pentru el întruchiparea Ucigașilor.”
Citatul ăsta mi-a sunat cunoscut ca aplicabilitate. Cunosc eu o rasă mai inteligentă decât restul de pe planeta asta și care exploatează și n-are pic de empatie față de animale. Nimic nu va justifica vreodată modul în care tratăm celelalte vietăți de pe planeta asta. Cruzimea pe care o punem în joc, argumentul final fiind doar pentru că putem, spune multe despre lipsa de desăvârșire a rasei oamenilor.
Ideea Mercerismului, religia pe care o practică populația din „Visează androizii oi electrice?“, nu m-a pătruns, n-am reușit să o pricep. Trecând de religie, Rick Deckard are parte de două momente importante, spre finalul cărții, când realizează două lucruri esențiale.
1) Mai bine să piardă bani, decât persoane. (Situația cu soția, capra adevărată și Rachel Rosen)
2) Mai bine să cunoască adevărul, decât să se amăgească. (Situația cu broasca râioasă)
Aș fi putut să explic mai bine momentele astea două, dar îmi e frică să nu stric plăcerea de a descoperi pe cont propriu. Cei ce au citit „Visează androizii oi electrice?” deja își vor aminti de situațiile de care spun.
„Visează androizii oi electrice?” este a doua carte de Philip K. Dick pe care o citesc, prima fiind „Omul din castelul înalt“, o adevărată capodoperă.
Cartea „Visează androizii oi electrice?” a inspirat filmul Blade Runner, în regia lui Ridley Scott, filmat în 1982, cu Harrison Ford în rolul lui Rick Deckard.
De Philip K. Dick am mai citit „Substanța M“, „Omul din castelul înalt“.
