„Game of Thrones“, de George R.R. Martin. Am terminat, într-un final, cele zece cărți din celebra serie ecranizată de HBO apărute până acum.
Nu o să fac spoilere, sunt mulți care încă le citesc. Tot ce pot spune este că în serial multe se întâmplă diferit față de cărți. Și sunt chestii chiar super importante, care pot schimba cum se petrec lucrurile.
A durat cam patru luni să termin cu „Game of Thrones”. N-am putut să le citesc continuu, am citit și alte chestii în pauze. „Game of Thrones” are talentul de a plictisi îngrozitor în unele momente și trebuie să le lași în pace o vreme.
Când te reapuci, ceva incredibil se întâmplă și citești ca nebunul să vezi ce se întâmplă mai departe. Apoi iar te plictisește teribil. Alternarea asta – plictiseală gravă, acțiune super – e și motivul pentru care parcurgerea lor a durat patru luni.
În orice caz, cele cinci volume (eu le am în formatul două cărți per volum) din „Game of Thrones” sunt printre cele mai fascinante romane fantasy pe care le-am citit vreodată.
Privind seriile SF de excepție, am mai citit „Dune“, de Frank Herbert, „Fundația“, de Isaac Asimov, „Stăpânul Inelelor“, de J.R.R. Tolkien, „Odiseea Spațială“, de Arthur C. Clarke.
Și, după cum bine știe toată lumea, „Game of Thrones” a fost adaptat într-un serial excelent, produs de HBO.
