„Un băiat pe lista lui Schindler“, de Leon Leyson. Povestea reală a lui Leon Leyson, care a avut norocul de a se afla pe celebra lista a lui Oskar Schindler.
Povestea se petrece în orașul polonez Cracovia. Leon urmează binecunoscutul șir: invazia naziștilor, Noaptea de Cristal, bătăile, furturile, lagărul din oraș, iar apoi lagărul de concentrare. Ajută foarte mult dacă, înainte de a citi cartea asta, ai văzut „Pianistul” și „Lista lui Schindler”.
Poate povestea care m-a mișcat cel mai tare este cea în care Leon s-a rănit, în lagăr, în timp ce căra un bolovan. S-a dus la infirmerie pentru tratament. La câteva minute după ce a plecat, Amon Goeth, celebrul comandant al lagărului Płaszów, a intrat și a împușcat toți pacienții.
Când a aflat cât de aproape a fost de moarte, Leon și-a propus să evite infirmeria indiferent de situație. Amon Goeth apare și în numeroase momente din filmul „Lista lui Schindler”, în care Liam Neeson este magistral.
Am văzut filmele și am citit mult despre Al Doilea Război Mondial, știam multe dintre momentele povestite de Leon Leyson, însă, unele parcă sunt altfel atunci când le citești scrise de el, care a luat parte la ele.
Cum ar fi, de exemplu, momentul în care Oskar Schindler pleacă, iar cei aproape 1.200 de evrei pe care i-a salvat îi fac cadou un inel de aur (făcut din dintele unui deținut), pe care au scris „Cel care salvează o viață salvează lumea întreagă” (Talmud).
Pe tema Holocaustului am mai citit „Jurnalul“, de Anne Frank, „Geamantanul Hanei“, de Karen Levine, „Noaptea“, de Elie Wiesel, „Mai este oare acesta un om?“, de Primo Levi, „Omul în căutarea sensului vieții“, de Viktor Frankl, „Despăgubirea“, de Peter Herzog, „Frânturi dintr-o viață – Drumul la și de la Auschwitz“, de Hedi Fried.
