„Night“, „Dawn” și „Day“, trilogia lui Elie Wiesel. Prima carte din trilogie, „Night”, (Noaptea) este poate și una dintre cele mai cunoscute despre Holocaust, alături de lucrările lui Primo Levi, Viktor Frankl și Anne Frank.
În această primă carte, Elie Wiesel, născut în Sighet, România, dar deportat de Ungaria horthystă, după cedarea Ardealului de Nord, detaliază toate suferințele prin care a trecut în timp ce s-a afla în lagărele Buchenwald și Auschwitz.
„Never shall I forget that night, the first night in camp, that turned my life into one long night seven times sealed. Never shall I forget that smoke. Never shall I forget the small faces of the children whose bodies I saw transformed into smoke under a silent sky. Never shall I forget those flames that consumed my faith for ever. Never shall I forget the nocturnal silence that deprived me for all eternity of the desire to live. Never shall I forget those moments that murdered my God and my soul and turned my dreams to ashes. Never shall I forget those things, even were I condemned to live as long as God Himself. Never.”
„For God’s sake, where is God?”, este ceea ce prizonierii se întreabă atunci când asistă la spânzurarea unui copil, în fața tuturor, în lagărul Auschwitz.
Experiența lagărelor de exterminare a fost și cea care l-a separat pe Wiesel de Dumnezeu:
„Why, but why would I bless Him? Every fiber in me rebelled. Because He caused thousands of children to burn in His mass graves? Because He kept six crematoria working day and night, including Sabbath and the Holy Days? Because in His great might, He had created Auschwitz, Birkenau, Buna, and so many other factories of death? How could I say to Him: Blessed be Thou, Almighty, Master of the Universe, who chose us among all nations to be tortured day and night, to watch as our fathers, our mothers, our brothers end up in the furnaces? Praised be Thy Holy Name, for having chosen us to be slaughtered on Thine altar?”
„Dawn” spune povestea lui Elisha, un supraviețuitor al Holocaustului, care se mută în Palestina condusă de britanici și care are termen până la răsărit să execute un englez pe care organizația paramilitară din care face parte îl capturase.
Este o paradigmă inversată a evreilor. Dacă în „Night” ei sunt victimele, mieii duși la tăiere, în „Dawn” sunt activi într-un război de recâștigare a drepturilor.
„Day” nu mai este non-ficțiune și descrie amintirile pe care un supraviețuitor al Holocaustului le are după ce este lovit de o mașină, în New York.
Abia după ce am citit „Night”, care este un etalon, am aflat că este parte dintr-o trilogie, însă „Dawn” și „Day” m-au cam plictisit. Le-am citit doar din curiozitate, să nu-mi scape ceva, însă nu le recomand.
Pe tema Holocaustului am mai citit „Jurnalul“, de Anne Frank, „Geamantanul Hanei“, de Karen Levine, „Mai este oare acesta un om?“, de Primo Levi, „Omul în căutarea sensului vieții“, de Viktor Frankl, „Despăgubirea“, de Peter Herzog, „Un băiat pe lista lui Schindler“, de Leon Leyson, „Frânturi dintr-o viață – Drumul la și de la Auschwitz“, de Hedi Fried.