„Dragostea nu moare“, de Maitreyi Devi, adică romanul prin care Maitreyi, eroina lui Mircea Eliade din „Maitreyi“, răspunde afirmațiilor pe care acesta le făcuse în cartea sa.
Povestea de dragoste dintre scriitorul român și Maitreiy, fiica învățatului din India la care Eliade a stat o vreme, este o parte importantă a literaturii române de zeci și zeci de ani, însă puțini au căutat sau știu că există o carte și cu punctul ei de vedere.
În anii ’70, bătrână și căsătorită, Maitreyi revede prin ochiul tinereții întâlnirea/dragostea/conflictele pe care le-a avut cu Mircea Eliade, el având pe atunci 23 de ani, iar ea 16, care în carte poartă pseudonimul de Mircea Euclid.
După zeci de ani în care a ignorat că Eliade a scris o carte despre ea, decide să afle despre ce este și se declară dezamăgită când se lovește de minciunile spuse de român.
Maitreyi consideră că Eliade i-a stricat renumele prin fanteziile scrise în romanul său. E adevărat că cei doi s-au iubit, dar nu în modul erotic descris de român.
Scuza pe care un prieten de-al lui Eliade a invocat-o a fost că acesta a suferit atât de mult în urma despărțirii de Maitreyi încât s-a refugiat în fantezie, însă ar fi fost mai potrivit să nu folosească numele ei, dacă tot avea să distorsioneze adevărul.
Pe decursul paginilor, Maitreyi lasă de înțeles că oricât de mult studia Eliade cultura indiană, nu pricepea obiceiurile și tradițiile locale, motiv pentru care nu înțelegea că ea nu-i putea da tot ce el își dorea.
Trei scrisori i-a trimis Maitreyi, de-a lungul a 40 de ani, după despărțire, și toate fără răspuns, deși și el i-a trimis câteva la început, neprimind răspuns din cauză că acestea nu au ajuns la ea, fiind păstrate de intermediarul care trebuia să le ducă mai departe.
Povestea se termină cu Maitreyi mergând în SUA, în Chicago, unde Eliade era profesor universitar, pentru a-l vedea o ultimă dată. Când intră în biblioteca lui, Eliade nu vrea nici măcar să o privească. Este detașat de lume și de tot.
Dacă până să ajung la finalul cărții mi se părea că Eliade a fost cam porc, ultimele pagini îți arată că povestea a fost mai complicată decât părea la început și că fiecare dintre ei a avut parte de niște ghinioane care l-au făcut pe celălalt să se simtă nedreptățit.
Un lucru, totuși, mi se pare incorect și nu pot să fiu de acord cu el. Dacă tot s-a refugiat în fantezie, Eliade ar fi trebuit să nu dea de înțeles în cartea sa că este vorba de Maitreyi, să nu-i pună niște minciuni în cârcă, mai ales dacă tot studiase cultura indiană și știa cât de mult cântăresc reputația/castitatea/orânduirea socială rigidă din țara ei.
