„Stasiland“, de Anna Funder. Germania de Est și a sa forță de securitate internă – Stasi – sunt o istorie mai puțină discutată, adesea căzând în spatele unor subiecte mai populare precum gulagurile sovietice sau lagărele naziste.
Dar e puțin ciudat să fie așa, ținând cont că Stasi a fost cea mai eficientă forță represivă din toate statele totalitare aflate în spatele Cortinei de Fier. După căderea Zidului Berlinului, s-a descoperit că aproape fiecare cetățean al Germaniei de Est avea dosar și că unul din patru oameni a acționat ca informator.
Mania supravegherii era atât de mare în rândul Stasi încât existau rafturi pline cu borcane în care se aflau câte o bucată de haină a celor ținuți sub urmărire, cel mai des lenjerie intimă.
De ce? Pentru a avea “la dosar” mirosul acestora. Când ofițerii Stasi se hotărau să aresteze un suspect, scoteau bucata de material din borcan și o dădeau unui câine, pentru a prinde mirosul. Apoi haț!
Asemeni regimului Ceaușescu, care vindea evrei și etnici germani pentru a face rost de valută, regimul est-german lăsa anumiți cetățeni să plece în Germania de Vest doar dacă se plăteau anumite sume pe ei.
Pe parcursul cărții, Anna Funder stă de vorbă, pe la mijlocul anilor ’90, cu oameni care au suferit de pe urma regimului, dar și cu foști reprezentanți ai acestuia, care se declarau convinși că epoca democrației capitaliste porcești nu va ține. S-au înșelat.
Poveștile pe care autoarea le obține de la oamenii de rând care au avut de suferit de pe urma zidirii în perimetrul est-german sunt emoționante și au darul de a-ți aminti că lumea în care trăiești acum nu e perfectă, dar că e infinit mai bună decât a celor care au avut ghinionul de a se naște în epoca totalitarismului european.
Pe subiectul Stasi, recomand cu drag un film din 2006, numit „The Life of Others/Das Leben Der Anderen”.
Pe tema gulag/lagăr/poliție secretă am mai citit „Gulag. A history“, de Anne Applebaum, „Drumul din Kolîma“, de Nicholas Werth, „Kempeitai. Gestapoul japonez“, de Mark Felton, „O zi din viața lui Ivan Denisovici“, de Aleksandr Soljenițîn, „Amintiri din casa morților“, de Feodor Dostoievski, „Negaționismul de stânga“, de Thierry Wolton.
