„Cartea scurtelor iubiri eterne“, de Andrei Makine. O carte nu foarte lungă, însă plină de substanță. Nu vă lăsați amăgiți de titlul care poate bate un pic spre trivialul iubirii invocate de toți neaveniții, lucrarea lui Makine este plină de o nostalgie duioasă și ambalată în amintiri cenușii despre regimul sovietic.
Născut în Rusia și emigrat în Franța, Andrei Makine spune, în „Cartea scurtelor iubiri eterne”, opt povești cu și despre dragoste efemeră, câteodată platonică.
Cumva, firul iubirilor se îmbină cu cel al persecuțiilor sovietice, cu gulagul siberian, cu figura retușată a lui Brejnev și cu amintirile autorului din adolescența sa din Rusia.
„Greșeala noastră fatală este de-a căuta paradisuri perene. Plăceri care nu se uzează, legături permanente, mângâieri cu vitalitate de liane: arborele piere, dar împletiturile lor continuă să înverzească.
Această obsesie a duratei ne face să ratăm atâtea paradisuri fugitive, singurele de care ne putem apropia în trecerea noastră fulgerătoare de muritori. Minunile lor se ivesc din locuri adesea atât de umile și efemere, încât refuzăm să întârziem asupra lor. Preferăm să ne construim visele din blocurile de granit ale deceniilor.”
Andrei Makine nu uită să exploreze calitatea subversivă a iubirii într-un sistem totalitar care vrea să controleze tot, inclusiv ce, când și cum simt cei pe care-i subjugă.
„Statul de îndrăgostiți liberi se înrudea cu cel al vagabonzilor, hoților și contestatarilor. Ceea ce nu era chiar fals: iubirea e subversivă în esență. Totalitarismul, chiar în forma sa atenunată pe care a cunoscut-o generația noastră, se temea să vadă scăpându-i de sub control două ființe îmbrățișate. Nu era vorba doar de pudibonderia unei ordini morale, cât de un automatism de poliție secretă ce nu admitea ca o părticică din existență să aparțină misterului personal.
O cameră de hotel devenea un loc periculos: legile lumii totalitare erau călcate în picioare acolo prin plăcerea pe care și-o dăruiau două ființe fără să le pese de hotărârile ultimului congres al partidului.”
Andrei Makine, adesea creditat cu șanse la câștigarea Nobelului pentru Literatură, scrie bine de tot și, mai mult de atît, te face să simți ce scrie.
De Andrei Makine am mai citit „Recviem pentru Est“.
