„A fost doar ciumă“, de Ludmila Ulițkaia, o carte foarte scurtă, dar teribil de simbolică pentru ruși, dar și pentru străinii la curent cu istoria politică a Rusiei și care pot pricepe substratul lui „a fost doar ciumă”, concluzie aflată pe ultima pagină a acestei cărți care este de fapt un scenariu.
Nu e un secret că-s un mare fan al literaturii ruse, chiar și-al celei contemporane, Ludmila Ulițkaia fiind unul dintre principalii săi reprezentanți. În 2020, în timpul pandemiei de Covid, autoarea își face ordine printre hărtii și redescoperă scenariul „A fost doar o ciumă“, pe care-l scrisese în 1988, dar care nu fusese niciodată publicat. Până în 2020 (2021 în România).
Cu o dimensiune de 100 de pagini și un font destul de mare, n-ai nevoie de mai mult de 1,5 – 2 ore pentru a o citi, iar la final pentru a zâmbi în barbă. Ulițkaia a surprins perfect atmosfera de teroare psihologică descrisă inclusiv de autori de non-ficțiune precum Anne Applebaum sau Aleksandr Soljenîțîn.
Povestea începe cu un cercetător din Saratov care derulează cercetări de laborator pentru a găsi un vaccin împotriva ciumei atunci când este întrerupt de un telefon de „sus”, prin intermediul căruia i se cere să vină la Moscova pentru a-și prezenta progresele, deși acesta insistă că munca nu-i terminată. În timpul grabei de a se duce la telefon, masca de protecție îi alunecă și se infectează cu ciumă, fără ca el să fie conștient de asta.
Ajuns la Moscova, la hotelul la care este cazat, începe să se simtă rău. Ambulanța chemată îl duce la spital, unde se stabilește diagnosticul de ciumă. Se instituie carantină și trebuie găsiți toți contacții: cei din vagonul de tren cu care cercetătorul a venit la Moscova, cei cu care a interacționat la hotel etc. Care este cel mai eficient organ pentru a localiza și reține oameni? NKVD-ul, desigur.
Trezindu-se cu bătăi în uși, cei căutați se panichează și încep să întrebe ce au făcut. Un bărbat se împușcă în cap înainte ca soția să deschidă ușa NKVD-iștilor. Un altul este reținut fără a i se spune că e suspect de ciumă. După o noapte de griji, soția lui se duce la comisariat să mărturisească deviația ideologică de la linia partidului.
Cei la care, după perioada de incubație, se descoperă că nu sunt infectați sunt eliberați din spitalul izolat de un cordon de soldați. O nevastă își întreabă bărbatul ce-au avut NKVD-iștii cu el. „A fost doar ciumă”, răspunde el.
Cum bine scrie pe coperta cărții, „A fost doar ciumă” amintește într-adevăr de umorul tragic din scrierile lui Gogol. Poliția secretă, statul dictatorial, politica rusească sunt mai rău decât ciuma. Ciumă? Ce bine că doar atât!
Ludmila Ulitkaia reuseste din nou sa creeze momente tragice atunci cand teoretizeaza despre starea unei intregi societati sub presiunea autocratiei, creand o lectie de morala atat de puternica si profunda. Viziunea sa asupra perioadei de comunism si asupra dragostei traite sub regimul totalitar sunt intensificate prin stilul de scriere caracteristic si prin finalul deschis al acestei scurte si grozave carti. Recomand aceasta carte tuturor celor care iubesc literatura rusa.