„Acolo unde cântă racii“, de Delia Owens. M-am țepuit de atâtea ori cu cărți mult prea lăudate și pe care le-am văzut la toată lumea pe Goodreads încât am fost sceptic, însă, din fericire, n-a fost cum credeam că va fi din nou și am dat peste o carte bună. Chiar dacă povestea poate fi considerată clișeică, calitatea scrisului și emoția stârnită de istoria de familie a personajului principal, Kya, acționează drept contragreutate.
Aș contesta totuși recenzia New York Times de pe copertă: „Un roman de o frumusețe tulburătoare”. Mi-a plăcut, a fost foarte bine scris, dar nu „de o frumusețe tulburătoare”. Încep să mă-ncred tot mai puțin în ce scrie pe coperțile cărților și să am impresia că nimeni nu mai are „onoare”. Punem ceva acolo doar ca să vândă cât mai mult și aia e.
Clișeele acestei povești sunt numeroase: fata singură și puternică, trăind departe de ceilalți (fata mlaștinii), dar care are totuși o relație cu cel mai popular băiat din sat, vedeta locală de fotbal american (jock). De cealaltă parte există „the boy next door”, care nu e tocmai cel de la casa de peste drum, ci băiatul bun care tânjește la ea și care a iubit-o dintotdeauna, chiar și când era copilă. Clișeele continuă cu împăcări, despărțiri și așa mai departe.
Dacă e ceva care contrabalansează aceste lucruri, atunci este scrisul foarte frumos și fundalul în care este plasată povestea, în mlaștinile din Carolina de Nord. Descrierile naturii sunt foarte reușite și, într-un fel, simți că trăiești și tu acolo, cu barca pe apă, în compania pescărușilor și a racilor. Probabil că aspectul ăsta mi-a plăcut foarte mult și din cauză că mi-a stârnit amintiri din „Printre arabii din sudul Irakului”, de Wilfred Thesiger, care, deși este o carte de non-ficțiune, tratează tot lumea închisă a comunității de mlaștină.
Partea finală a cărții, cea a tribunalului, mi-a amintit foarte mult de „Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee. Întreaga atmosferă de judecată, de sudism american, totul a fost parcă rupt de acolo, iar ultimele pagini ale cărții conțin o răsturnare de situație care a fost o supriză binevenită.
Deși am contestat descrierea „de o frumusețe tulburătoare” de pe copertă, „Acolo unde cântă racii“, de Delia Owens, este o carte bună și-mi amintesc că mi-a fost greu s-o las din mână.
„Acolo unde cântă racii” a fost ecranizată în 2022.
