„Eu sunt Malala“, de Malala Yousafzai. Malala este adolescenta din Pakistan care a devenit celebră la nivel mondial după ce a militat pentru dreptul fetelor la educație și, din cauza asta, a fost împușcată în cap de talibani.
Ulterior, în 2014, a câștigat premiul Nobel pentru Pace, la vârsta de doar 17 ani. Este cea mai tânâră câștigătoare a unui premiu Nobel din istorie.
Dar să o luăm pas cu pas.
În „Eu sunt Malala“, tânăra pakistaneză își povestește copilăria din Valea Swat, o regiune izolată din Pakistan, aflată la granița cu Afganistan și la 100 de kilometri de capitala Islamabad.
Numele de Malala i-a fost dat de tatăl ei, tot activist pentru educație și fondator al câtorva școli private, care s-a inspirat din povestea lui Malalai din Maiwant, o tânără eroină a războiului dintre Afganistan și Marea Britanie, din 1880.
Malala povestește pe decursul primei părți a cărții despre cum a crescut în Valea Swat și despre cum, de mică, marea ei dorință a fost să meargă la școală.
Deși în cultura musulmană se dau petreceri doar când se naște un băiat, iar nașterea unei fete e văzută mai mult drept un ghinion, tatăl Malalei n-a ținut cont de tradiții și obiceiuri și a iubit-o ca pe copilul său.
„Tata a spus întotdeauna: „Malala va fi liberă ca o pasăre.” Visam să urc până în vârful muntelui Elum, ca Alexandru cel Mare, și să ating steaua lui Jupiter și chiar să ajung mai departe de valea noastră”.
„Eu sunt Malala” este o lectură extraordinară din mai multe puncte de vedere. În primul rând ai aspectul social, unde descoperi că oamenii nu sunt atât de diferiți. Chiar dacă sunt din Pakistan, România sau Marea Britanie, tind către aceleași lucruri.
Bârfa sătească, obiceiurile, tradițiile, menținerea unei așa-zise reputații.
Apoi ai o bucată de istorie printre filele cărții. Așa cum încercam să-i explic unui prieten contextul și vina istorică a occidentalilor pentru situația din Orientul Mijlociu, la fel Malala predă o lecție de istorie.
Despre cum, în timpul Războiului Rece, Pakistanul a devenit bază americană în lupta dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică pentru cucerirea Afganistanului. CIA-ul a radicalizat o parte dintre musulmani și i-a îndemnat către jihad împotriva necredincioșilor sovietici care invadaseră Afganistanul, o țară musulmană.
Și SUA și lumea arabă trimiteau fonduri pentru combaterea sovieticilor din Afganistan, fiecare din motive diferite. Printre voluntarii care s-au băgat să facă jihad împotriva sovieticilor a fost și Osama bin Laden.
Interesant, nu?
„Tata spunea că în țara noastră această idee despre jihad a fost încurajată foarte mult de CIA. Copiii din taberele de refugiați chiar studiau după niște manuale tipărite de o universitate americană, în care aritmetica de bază era predată în termeni militari. Conțineau exemple ca: “Dacă dintre 10 necredincioși ruși 5 sunt uciși de un musulman, mai rămân doar 5”. sau “15 gloanțe – 10 gloanțe = 5 gloanțe””.
Malala povestește apoi cum americanii au început războiul din Afganistan, în 2001, iar talibanii au fugit peste graniță în Pakistan, unde au început să terorizeze populația.
„Spuneau că o clădire din New York fusese atacată. Două avioane se izbiseră de ea. Eu aveam doar patru ani și eram prea mică să înțeleg ce se întâmplă. (…) Totul părea atât de îndepărtat. N-aveam idee ce înseamnă America sau New York. Școala era lumea mea și întreaga mea lume era școala. Nu ne-am dat seama atunci că 11 septembrie avea să ne schimbe lumea și să aducă războiul în valea noastră.”
Pakistanezii, săraci, neștiutori de carte, au plecat urechea la predicile talibanilor, care interpretau Coranul după bunul plac. Iar cei care nu știau să citească n-aveau cum să afle că sunt doar minciuni.
Talibanii au cucerit Valea Swat prin atentate sinucigașe și crime. Prin frică și teroare. Aici e o lecție importantă de înțeles. Talibanii i-au terorizat întâi pe musulmani și apoi pe occidentali. Talibanii sunt extremiștii lumii musulmane și nu au nicio legătură cu marea parte a musulmanilor de bună credință.
A urmat o serie de restricții impuse femeilor și fetelor. N-au mai avut voie să meargă la școală și au fost amenințate cu moartea dacă nu vor asculta. N-au mai avut voie să iasă din casă fără a fi însoțite de un bărbat.
Malala scrie despre cum a decis să nu respecte regulile impuse de talibani, din moment ce în Coran nu scrie absolut nimic despre asta. Mai mult, Profetul Mahomed, Pacea fie cu El, spune în Coran că toți musulmanii trebuie să caute să cunoască lumea, iar femeia este preaslăvită în mai multe capitole.
Talibanii au profitat de sărăcia și neștiința oamenilor pentru a-și impune voia. Cam la fel cum se întâmplă cu Statul Islamic. Mișcările astea nu au legătură cu Islamul. Sunt doar niște organizații teroriste care se folosesc de religie pentru a-și motiva existența.
Ulterior, Osama bin Laden a fost găsit și ucis de americani. Se ascundea în Pakistan, într-un complex aflat la 100 de kilometri de Islamabad.
După ce a început să lupte pentru drepturile femeilor la educație, Malala a devenit un pericol pentru talibani, care s-au temut de puterea cuvintelor ei. Așa că, la vârsta de 15 ani, a fost împușcată în cap de un terorist.
Glonțul i-a trecut prin partea stângă a frunții și s-a oprit în umăr. A fost dusă de urgență, după multă birocrație complicată, la un spital din Anglia.
Faptul că a supraviețuit, doar cu mici sechele ale părții stângi a feței, este un miracol. De când și-a revenit, Malala a continuat să lupte pentru drepturile femeilor și copiilor la educație și a primit premiul Nobel pentru Pace în 2014.
Și în momentul de față Malala trăiește cu familia ei în orașul britanic Birmingham. A spus de nenumărate ori că vrea să se întoarcă în țara ei iubită, în Pakistan, dar talibanii au amenințat că nu se vor opri până nu o vor ucide, dacă se va întoarce.
„Eu sunt Malala” este o poveste reală, care înglobează atât de multe lucruri: sărăcie, lipsă de educație, terorism, extremism religios, corupție guvernamentală, ignoranță. Dar și viziune, inspirație, toleranță, dragoste și speranță.
Malala Yousafzai este o eroină a vremurilor noastre. Să ai, începând cu vârsta de 11 ani, curajul și tăria să te ridici împotriva unei organizații teroriste care doborâse turnurile gemene din New York, într-o societate și o cultură în care femeia este lipsită de drepturi și considerată mult inferioară bărbatului.
Să strigi în gura mare împotriva fanatismului religios și a minciunilor talibanilor, să spui că tot ce ei zic nu se regăsește în Coran și că de fapt ei strică Islamul. Să fii împușcată în cap, să supraviețuiești și să continui să lupți la fel ca până atunci. Doar un om ieșit din comun poate face toate astea.
Fata asta, ajunsă acum la 18 ani, e o forță a naturii și o inspirație.
În 2015 a fost făcut și un documentar, „He named me Malala“, despre viața tinerei pakistaneze și despre cum se descurcă acum, în Marea Britanie, într-o lume cu totul nouă pentru ea.
Pe tema fenomene sociale/povești din lumea musulmană am mai citit „Nojoud, divorțată la 10 ani”, de Nojoud Ali, „Am fost sclava Daesh“, de Jinan, „Persepolis 1+2“, de Marjane Satrapi, „În pielea unei jihadiste“, de Anna Erelle.
