În pielea unei jihadiste. Anna Erelle

În pielea unei jihadiste“, de Anna Erelle. Am o problemă enormă cu această carte: este scrisă sub pseudonim, iar identitatea autoarei nu a fost dată publicității.

Sigur, ținând cont de subiectul și de povestea din carte, este de înțeles. Însă, în același timp, dacă nu există o față în spatele cărții care să-și asume că nu e o invenție, cum o pot lua de bună?

Pe scurt, Anna Erelle se ascunde sub identitatea unei tinere din Franța care s-a convertit la Islam, pe nume Melodie, și intră în legătură, pe internet, cu un soldat ISIS, Abou Bilel, apropiat de-al lui al-Baghdadi, liderul Statului Islamic.

De meserie jurnalistă, Erelle face asta pentru a investiga un fenomen social: recrutarea pe care ISIS o face în mediul online, cu precădere în rândul populației arabe care locuiește în vestul Europei, în rândul tinerilor neintegrați în societatea europeană, care se radicalizează și se transformă în jihadiști.

Nu sunt deloc rare cazurile în care tineri din Europa au plecat în Orientul Mijlociu pentru a lupta de partea ISIS, după ce, în prealabil, fuseseră recrutați în mediul online.


Erelle întreține o relație constantă cu Bilel, inclusiv apeluri video prin Skype, încercând să-și ascundă cât mai mult chipul sub vălul islamic, totul pentru a obține cât mai multe informații din rândul organizației teroriste.

Soldatul ISIS îi dă instrucțiuni cum să ajungă la el, în Siria, însă acesta e momentul în care autoarea pune capăt poveștii.


După publicarea cărții, Anna Erelle a primit amenințări cu moartea și există chiar și o fatwa pe numele ei, ca și în cazul lui Salman Rushdie.

Este, deci, destul de clar de ce identitatea autoarei nu poate fi făcută publică, dar sper că este destul de clar și de ce nu mă pot încrede într-o poveste pe care nimeni nu și-o asumă în mod public.


De Anna Erelle, am citit și continuarea acestei cărți, „Losing my religion“.

Pe tema fenomene sociale/povești din lumea musulmană am mai citit „Nojoud, divorțată la 10 ani”, de Nojoud Ali, „Am fost sclava Daesh“, de Jinan, „Persepolis 1+2“, de Marjane Satrapi, „Eu sunt Malala“, de Malala Yousafzai.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *