„Marele singuratic“, de Marin Preda. Deşi Marin Preda s-a folosit de personajul Nicolae Moromete, nu se știe dacă întâmplările din roman au legătură pe de-a întregul cu viaţa reală, spre deosebire de „Viaţa ca o pradă“, unde se continuă evenimentele din „Moromeţii“.
După cum sugerează şi numele cărţii, „Marele singuratic” este despre singurătate. Singurătatea în care Nicolae Moromete se refugiază, printre sere, la marginea Bucureștiului, după ce a fost exclus din partidul unic.
Având şi aspectele politice ale vremii, cartea este, totuși, una despre dragoste, singurătate şi împlinire. După ce se zbate să-şi găsească dragostea, Nicolae realizează, într-un final, că numele ei este Simina, fosta iubită de care s-a despărţit.
Aleargă după ea la mare şi o reîntâlneşte pe plajă, unde obţine iertarea şi dragostea ei.
„La mare parcă te sălbăticești, știind în același timp că totuși ești deasupra timpului”.
Un alt aspect interesant este îmbinarea noului cu vechiul. Amintirile din copilărie ale luiNicolae Moromete, care parcă evocă veșnicia lui Lucian Blaga. Întrebat de Simina dacă această lume a satului și a naturii pure mai poate exista, Nicolae îi spune că nu.
Finalul nu este unul fericit. Simina, condamnată de tuberculoza care a făcut atâtea ravagii în vremurile de odinioară, își arată limitele umane, total egoiste, cerându-i lui Nicolae să nu mai aibă nicio femeie în viaţa lui şi să trăiască mereu cu ea în gând.
Marin Preda a construit în personajul Simina tiparul omului egoist și egocentrist, cu nuanțe de posesivitate, mascate sub o brumă de romantism.
Orice poveste scrisă de Marin Preda este fascinantă, iar „Marele singuratic” nu face excepţie. Trebuie citită în mod obligatoriu.
Romanul a fost ecranizat în 1977, cu aportul a doi dintre cei mai mari actori români: Gheorghe Dinică şi Ion Caramitru.
De Marin Preda am mai citit „Viața ca o pradă“, „Moromeții“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Delirul“.
