„Delirul“, de Marin Preda. O poveste fascinantă, istorică, din vremuri apuse, pe care nu le-am trăit, dar pe care am putut să mi le imaginez cu ajutorul celor descrise de autor.
„Luchi, te iubesc atât de mult încât nici nu mă mai gândesc la tine, aşa cum câteodată nici nu ne mai gândim că există soare pe cer, ştim că e şi că el e viaţa noastră”
Marin Preda continuă, în „Delirul“, saga Moromeţilor, însă de această dată personaj principal este Parizianu‘, nepotul lui Ilie Moromete. Pe fondul implicării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, Parizianu’ intră pe făgaşul unei cariere de jurnalist în Bucureşti.
„Sinceritatea nu deschide întotdeauna uşile, cum s-ar părea“.
Aventurile nepotului lui Ilie Moromete sunt sparte în mici fragmente de momentele în care Marin Preda relatează despre prietenia dintre Adolf Hitler şi Ion Antonescu, pe atunci conducător al ţării, dar şi despre relaţia tot mai rece dintre general şi Mişcarea Legionară.
„Delirul” are un singur mare neajuns: Marin Preda a murit înainte de a apuca să scrie al doilea volum, astfel că nu putem decât să anticipăm cum s-ar fi terminat povestea.
„E teribilă această dorinţă care ne împinge să ne umilim şi mai mult, după ce am fost odată umiliţi. E ca un drog, te îndeamnă să-l mai iai după ce ţi-a fost servit. Îl iubeam, asta e! (…) Dar păstram neatinsă în amintirile mele fiinţa lui de care mă legasem încetul cu încetul şi o scrisoare (…)”
După moartea ciudată a lui Marin Preda, despre care unii susţin că ar fi fost opera KGB-ului, Ştefan Dumitrescu a câştigat concursul de a încerca să scrie al doilea volum din „Delirul” așa cum ar fi făcut-o Marin Preda.
Potrivit raportului oficial, Marin Preda ar fi murit în somn, înecat cu propria vomă, în urma unei beţii.
De Marin Preda am mai citit „Viața ca o pradă“, „Moromeții“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Marele singuratic“.
