„Viaţa ca o pradă“, de Marin Preda. Cartea în care autorul se întoarce în copilăria şi adolescenţa sa, povestind ce s-a întâmplat mai departe, după ce Ilie Moromete l-a dat pe Niculae la şcoală.
„Loviţi, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumuseţea privirii, le ia surâsul, le chirceşte sufletul şi le desfigurează chipul“.
Deşi nu toate întâmplările sunt reale, „Viaţa ca o pradă” este continuarea mult aşteptată a poveştii lui Niculae, rămasă neterminată în seria „Moromeții”.
Fiind în sfârşit la şcoală, viaţa lui Niculae nu devine mult mai uşoară, ba chiar ajunge în pericolul de a nu-și putea da examenele la liceu din cauza lipsei banilor. După cum se vede, nu toate problemele și-au găsit rezolvarea.
De notat sunt momentele în care Marin Preda povesteşte despre cum Niculae este dus la gară de Ilie Moromete şi lăsat apoi să se descurce singur la liceu, cu taxele de şcoală şi internat. De altfel, Ilie nici nu are ce altceva să facă, din moment nu are bani ca să-i susțină studiile.
Prin felul în care este descrisă scena asta, ești martorul trăirii lui Niculae, când realizează că este pe cont propriu şi că trebuie să facă în aşa fel încât să-şi atingă visul.
Dacă în „Moromeții” Marin Preda ne prezintă prima parte a devenirii sale, copilăria, atunci, în „Viața ca o pradă” ne prezintă adolescența și maturitatea.
De Marin Preda am mai citit „Moromeții“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Marele singuratic“, „Delirul“.
