„Inimă de câine” și „Însemnări pe manșete“, de Mihail Bulgakov, două nuvele extrem de diferite, atât ca subiect, cât și în privința calității.
Prima dintre ele, „Inimă de câine“, aduce aminte de o combinație între „Insula doctorului Moreau“, a lui H.G. Wells, „Metamorfoza” lui Kafka și un absurdism comic marca Gogol, dar nu la fel de reușit.
Narațiunea debutează la persoană întâia, dar naratorul este unul neobișnuit: un câine vagabond care se chinuie să supraviețuiască pe străzi, înfometat și înfrigurat.
Asta până în ziua în care este momit de profesor, un medic eminent, la el acasă și ulterior devine subiectul unui experiment: creierul unui bărbat decedat de curând este transplantat în corpul câinelui, iar animalul începe, cătinel, să se transforme în om, dar nu în orice om, ci în proletarul revoluționar al anilor ’20, bădăran și incult.
Desigur, se subînțelege ironia pe care autorul o îndreaptă împotriva acestei clase atât de populare în acei ani ai Rusiei și împotriva bolșevismului în general. De asemenea, din acest punct Bulgakov abandonează narațiunea prin ochii câinelui și redă restul faptelor sub forma unor însemnări scrise în jurnalul asistentului profesorului.
Povestea, însă, nu are un final fericit pentru câinele devenit om, pe nume Șarik. Sătul de toate problemele iscate de noul nostru revoluționar cu inimă de câine, profesorul decide să renunțe la experiment și să-l readucă la vechea lui viață.
„Însemnări pe manșete” este mai puțin atractivă și chiar destul de plictisitoare. Deși probabil că subiectul a fost unul sensibil pentru Bulgakov, nu mi s-a părut bine pus în scenă.
Cadrul folosit este tot cel al Rusiei revoluționare, unde întreaga pânză socio-culturală începe să fie redesenată de către bolșevici. Scriitorii nu scapă nici ei de această remodelare.
Personajul principal al nuvelei ne este prezentat prins în hățișul birocratic în timp ce se străduiește să pună pe picioare un fel de asociație a scriitorilor, dar se lovește de tot felul de ciudățenii birocratice, adunate laolaltă cu prostia și răutatea noii tagme de funcționari.
De Mihail Bulgakov am mai citit „Maestrul și Margareta.”
Nuvela „Inimă de câine” a fost ecranizată în 1988.
