„Identitatea“, de Milan Kundera. Un roman destul de scurt, însă foarte bun, așa cum e adesea cazul în privința scriitorului ceh.
Acțiunea cărții debutează cu momentul în care Chantal îi spune lui Jean Marc, iubitul ei, că bărbații nu mai întorc capul după ea. Acesta este momentul de maximă importanță, care pune presiune pe restul cărții.
Este, de asemenea, deși poate suna superficial, o clipă de conștientizare pură, lucidă, a faptului că îmbătrânești, că-ți pierzi farmecul, că devii invizibil în fața sexului opus. Lucru care, pentru o femeie, probabil că sapă mult mai adânc în ego și în sentimentul de identitate decât atunci când vine vorba de un bărbat.
Al doilea arc de tensiune este inițiat de Jean Marc. Dorind să-și ajute iubita, începe să-i trimită scrisori anonime semnate de un admirator secret, prin care să-i redea acesteia încrederea și credința că poate atrage în continuare privirile sexului opus.
Substratul identității planează peste tot în această poveste: Jean Marc descoperă la Chantal, prin mărturisirea acesteia, că iubita lui deține o dimensiune necunoscută lui, ținută doar pentru ea.
De cealaltă parte, Chantal urmează să descopere că identitatea admiratorului secret este sinonimă cu cea a lui Jean Marc, iubitul ei.
Și, după cum spune chiar Kundera, avem mai multe măști. Nu neapărat false, ci doar mai multe. Una pentru public, una pentru partener, iar una doar pentru noi, pe care doar noi o cunoaștem și pe care nu o mărturisim niciodată pe deplin celorlalți, indiferent cine ar fi ei.
După ce Chantal află cine este admiratorul ei, tensiunea explodează într-o ceartă care se soldează cu plecarea ei în Londra și cu Jean Marc plecând pe urmele ei.
Și totuși, a fost doar un vis. Cei doi se trezesc împreună în pat. Și le este frică de ochiul care clipește, căci în timp ce clipește celălalt dispare, iar identitatea se pierde.
La începutul cărții, Jean Marc o caută pe Chantal pe plajă și o confundă cu o femeie care-i seamănă. „Cum poți confunda ființa cea mai dragă ție?”, se întreabă Jean Marc.
De Milan Kundera am mai citit „Insuportabila ușurătate a ființei“, „Gluma”, „Sărbătoarea neînsemnătății”, „Ignoranța“, „Lentoarea”.
