Picnic la marginea drumului. Boris și Arkadi Strugațki

„Picnic la marginea drumului“, de Boris și Arkadi Strugațki, carte care a stat la baza celebrului film „Stalker“, de Tarkovski.

Acțiunea se petrece la zece ani după ce o rasă de extratereștrii, „Vizitatorii”, au aterizat în șase locuri de pe planetă, locuri cunoscute apoi drept „Zonele”.

Deși extratereștrii nu au fost văzuți de nimeni, și nici navele lor, „Zonele” pe care aceștia le-au vizitat s-au transformat în unele pline de fenomene paranormale, în care obiectele au căpătat proprietăți ieșite de comun și în care omul nu poate supraviețui un timp îndelungat.

Deși „Zonele” erau apărate de armată, pentru a preveni traficul cu obiecte provenite din ele, o nouă afacere s-a dezvoltat la limita acestora: Călăuzele, oameni care intrau în Zonă pentru a recupera obiecte pe care să le vândă.

Narațiunea îl are în centru pe „Red”, o călăuză aflată în căutarea Globului de Aur, un obiect din Zonă despre care se crede că are puterea de a împlini orice dorință.

Ajuns la el, după multe obstacole, „Red” îi cere „fericire la toată lumea, libertate și nimeni să nu fie nemulțumit.” Și cartea se termină.

Trebuie să recunosc că deși sunt un fan SF, „Picnic la marginea drumului” m-a cam plictisit. Destul de mult chiar.

Cum ziceam mai sus, „Picnic la marginea drumului” a fost ecranizată în 1979, sub titlul de „Stalker“, în regia lui Andrei Tarkovski.

Pe tema lumi post-apocaliptice am mai citit seria „Metro“, de Dmitri Gluhovski, „Drumul“, de Cormac McCarthy.