„Drumul“, de Cormac McCarthy. Romanul americanului spune povestea unei lumi distruse, după un cataclism atomic, care a dus la prăbușirea civilizației. În niciun moment nu se precizează dacă a fost vorba de atacuri nucleare sau despre un accident.
Ca la Chang rae-Lee, am remarcat și la Cormac McCarthy stilul ciudat de a scrie și punctuația care strică ritmul citirii, pusă complet aiurea. Însă, are un scop, presupun. Te induce mai mult în lumea apocaliptică formată doar din frânturi, care se succed fără legături între ele.
Partea bună e că dacă „Zbor peste Long Island“, cartea lui Chang rae-Lee, a fost super plictisitoare, „Drumul” nu este deloc așa.
Personajele principale, bărbatul și copilul, nu au nume. Misiunea lor este de a ajunge în sud, la mare, unde este cald. „Drumul” povestește lupta lor pentru supraviețuire, încercând să găsească mâncare și adăpost de “băieții răi”, cei care mănâncă oameni.
Au un pistol în care mai sunt doar două gloanțe. Cu care să-și pună capăt vieții, dacă vor fi capturați.
Scopul și-l ating și ajung pe malul mării, o mare contaminată de cenușă. O mare neagră. Drumul se oprește, iar, de pe plajă, lupta pentru supraviețuire continuă doar pentru unii.
Inedite sunt descrierile lui Cormac McCarthy. Cum detaliază lumea pustiită de catastrofa nucleară. Dezastrul din jur, natura moartă, lupta pentru viață și momentele de renunțare. Citind romanul ăsta, nu poți să nu remarci o groază de similarități cu serialul „The Walking Dead”. Oare cine de la cine s-a inspirat?
„Tati, o să murim?”
“Nu știu”.
„Drumul” a fost ecranizată în 2009, cu Viggo Mortensen și Charlize Theron.
Pe tema lumi post-apocaliptice am mai citit seria „Metro“, de Dmitri Gluhovski, „Picnic la marginea drumului“, de Arkadi și Boris Strugațki.
