„Oblomov“, de Ivan Goncearov. O carte care a modelat cultura rusă și nu doar pe cea rusă. „Oblomovismul” a intrat în cultura universală ca un sinonim pentru lene, iar Oblomov a devenit tiparul oamenilor înstăriți, dar fără o direcție în viață, simbol al Rusiei secolului 19, asemeni lui Evgheni Oneghin, eroul lui Pușkin.
Oblomov, personajul principal al romanului, este un moșier de condiție medie, care nu trebuie nici măcar să se ridice din pat pentru a-și primi renta anuală de la cel care-i administrează averea. Și nici nu se prea ridică din pat.
Deși este vorba doar de lene, adesea Oblomov încearcă să-i dea o tentă de procrastinare, de meditație asupra vieții. Goncearov ni-l arată în multe situații preocupat de studiu și de cărți și invocând veșnica lipsă de timp, dar în definitiv ajungând să nu facă nimic decât să se uite în gol pe pereți.
Neamțul Stolz, prietenul din copilărie al lui Oblomov, reușește să-l trezească pe acesta din adormire și să-l facă să revină la o viață activă, lucru impulsionat și de Olga, care se străduiește de asemenea să-l salveze pe Oblomov de oblomovism.
Flashback-urile pe care autorul le intreprinde în trecutul lui Oblomov ne arată de ce acesta este cum este și de ce ajunge să fie iar la fel, după despărțirea de Olga. Prin lupa trecutului, privim copilăria lui Oblomov și vedem exemplul familial, de tihnă dusă la extrem, de lene deplină, pe care eroul și l-a însușit la maturitate.
Un om cu un suflet de aur, așa cum Stolz îi spună Olgăi, între cei doi înfiripându-se o apropiere neașteptată, Oblomov este cea mai inocentă și mai delăsătoare ființă umană din lume.
Rămas fără Olga, Oblomov ajunge să trăiască și să moară într-o copie a copilăriei, cu o femeie având grijă de toate nevoile sale, iar el stând toată ziua în pat, printre hârtii și cărți, dar fără a face altceva în afară de a dormi, mânca și procrastina.
Atât de puternică a fost și este influența acestui roman pentru literatura rusă, al cărui fan desăvârșit sunt, încât se spune că nu există persoană în Rusia căreia să-i spui „oblomovism” și să nu știe imediat despre ce este vorba.
„Oblomov” a fost ecranizată în 1980, cu titlul „Câteva zile din viața lui I.I. Oblomov“.
