„Suflete moarte“, de Nikolai Gogol, un clasic rus care nu stă pe un soclu atât de înalt ca Dostoievski, Tolstoi sau Pușkin, ci mai degrabă pe rândul al doilea, cu Bulgakov și Turgheniev.
Totuși, „Suflete moarte” e o lectură fascinantă, una exemplară pentru inteligența nativă a unora dintre infractori.
Nikolai Gogol ni-l prezintă pe Cicikov, un reprezentant al clasei mijlocii, care se plimbă prin Rusia cumpărând suflete moarte de la moșieri.
Moșierii plătesc taxe pentru fiecare slujbaș pe care-l au, iar recensămintele nu-s foarte dese. Astfel că ajung să plătească taxe pentru morți vreme îndelungată. Din cauza asta se lasă convinși de Cicikov și-i vând pe hârtie argații deja morți.
La un moment dat, când se duce la oraș pentru a legaliza toate tranzacțiile făcute, având în subordinea lui 400 de suflete moarte, Cicikov este mirosit și trebuie să părăsească orașul rapid. Planul lui fusese ca după ce tranzacțiile sunt înregistrate, să contracteze un împrumut în schimbul celor 400, având parte astfel de o îmbogățire rapidă.
Acesta nu renunță însă la planul lui și pleacă în altă parte a Rusiei, unde o ia de la capăt. Este arestat, dar grațiat după intervenția unui bogătaș, fiind totuși nevoit să plece din satul în care se stabilise.
De Nikolai Gogol am mai citit „Taras Bulba“, „Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun“, „Revizorul. Căsătoria“.
„Suflete moarte” a fost ecranizată în 1984.
