„Taras Bulba“, de Nikolai Gogol, un roman odă în cinstea cazacilor ucraineni, neam independent și care s-a ridicat adesea împotriva conducerii altora, cea mai faimoasă fiind revolta lui Pugaciov din secolul al 18-lea.
Povestea începe cu cei doi fii ai lui Taras Bulba, Andrei și Ostap, care se întorc acasă după ce au studiat la institutul din Kiev și pe care tatăl vrea să-i facă acum bărbați, cazaci adevărați.
Iar cum niciun cazac nu este cu adevărat bărbat până când nu a luat parte la o luptă, Taras Bulba îi instigă pe cei din Zaporoje să pună mâna pe arme.
Cartea fiind una profund anti-poloneză, de înțeles ținând cont de istoria polonezo-rusă (ucraineană), atât teritorială, dar și religioasă (catolicism vs. ortodoxism), însă și una în care Gogol tratează Ucraina ca pe o parte a Rusiei, ca pe teritoriul său vestic, nu ca pe o națiune independență.
Această viziune a lui Gogol, cel mai de seamă autor ucrainean, este adesea folosită de ruși pentru a arăta că Ucraina a fost dintotdeauna Rusia, ci nu un neam separat.
De menționat o altă trăsătură a cărții – anti-semitismul profund. Evreii sunt portretizați de Gogol ca o subspecie servilă și vicleană, care nu face nimic altceva decât să-i exploateze pe oamenii cinstiți. Ținând cont de contextul istoric al felului în care erau văzuți evreii nu doar în estul Europei, ci pe tot globul, nu e ceva surprinzător.
Yankel, unul dintre personajele principale, un evreu pe care Taras Bulba îl salvează de la moarte și la al cărui ajutor apelează mai încolo, este și el descris cu niște epitete și în niste circumstanțe nu foarte flatante.
Revenind la acțiunea romanului, Taras Bulba și cei doi fii ai săi, alături de mii de alți cazaci, atacă un castel polonez și încearcă să-i asedieze prin înfometare pe cei care se ascund în spatele zidurilor.
Însă Andrei, fiul cel mic al lui Taras Bulba, se îndrăgostește de o femeie aflată în castel și decide să lupte împotriva cazacilor.
Problemele lor nu se termină aici. Aflând că după ce au plecat din Zaporoje tătarii au năvălit în oraș și au luat ostatici, cazacii trebuie să hotărască cine rămâne să continue asediul și cine pleacă pe urma tătarilor.
Deși literar vorbind mi-a plăcut „Taras Bulba“, nu pot spune că-mi oferă vreun principiu de viață sau că m-a ajutat să evoluez în vreun fel. Chiar dacă înțeleg că multe dintre ideile enunțate de Gogol țin de contextul istoric, nu am putut empatiza cu militarismul și dragostea de conflict a cazacilor, cu anti-semitismul sau cu anti-polonismul.
Gogol e un scriitor minunat, iar alte lucrări de-ale lui mi-au plăcut mai mult, însă cea de față are prea multă ură față de oameni pe criterii de rasă/etnie/naționalitate pentru a-i aprecia mai mult decât valoare literară.
De Nikolai Gogol am mai citit „Suflete moarte“, „Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun“, „Revizorul. Căsătoria“.
„Taras Bulba” a fost ecranizată în 1962 și în 2009.
