„Pan. Victoria“, de Knut Hamsun, două micro-romane într-o singură carte din partea laureatului la Nobel pentru literatură din 1920, norvegianul Knut Hamsun.
Dacă „Pan” a fost destul de OK, deși nici pe aproape de „Foamea“, care mi-a plăcut enorm, „Victoria” m-a cam plictisit într-o oarecare măsură.
Ce mi-a plăcut foarte mult la „Pan” a fost descrierea naturii din jur, personajul principal, locotenentul Thomas Glahn, locuind singur în pădure și bucurându-se de puritatea naturală în sânul căreia își duce zilele.
Mi-a dat o tentă de „Walden“, a lui Thoreau, deși a avut și stratul romantic pe deasupra, prin dragostea pentru Edvarda, spre diferență de lucrarea filosofului american, care nu conține niciun strop de erotism.
După cum am spus, locotenentul Glahn locuiește singur într-o cabană din pădure și, pe decursul vizitelor sale în satul din apropiere, o cunoaște pe Edvarda, de care se îndrăgostește.
Chinuit de aceste sentimente care, în anumite momente, simte că-i răpesc puritatea clipei, locotenentul încearcă să se „scuture” de această dragoste, inutil însă.
„Adesea te poate cuprinde, chiar pe o zi ploioasă, o bucurie care te face să te izolezi, dorind să păstrezi numai pentru tine această fericire intimă.”
Edvarda este și ea atrasă de locotenent, însă, uimită și de felul sălbatic de a fi al acestuia, locotenentul recunoscând că poate nu știe să se poarte cum trebuie în societate, adoptă un comportament ambiguu: ba se apropie de el, ba preferă să-l ridiculizeze.
Interacțiunea dintre Thomas Glahn și Edvarda reprezintă ciocnirea dintre natură și cultură. Locotenentul este puritatea și minunea de a fi, iar Edvarda definiția socio-culturală a cum trebuie să fii.
„ – Eva, uneori poți simți un fel de plăcere să fii tras de păr. Ca să vezi cât de ciudată e firea omului. Nu-i cu neputință să te lași târât de păr peste munți și văi – și dacă cineva te întreabă ce ți se întâmplă, tu să răspunzi încântat: Sunt tras de păr! Iar dacă te întreabă: Să nu-ți ajut să scapi? atunci să răspunzi: Nu. Și dacă, în sfârșit, te întreabă: Dar cum poți răbda să fii tratat așa? tu să răspunzi: Da, pot, fiindcă ador mâna care mă trage de păr… Știi tu, Eva, ce înseamnă să speri?”
De cealaltă parte, „Victoria” este o clasică poveste de dragoste neîmplinită, care poate că a avut farmec la vremea ei, dar acum cultura este suprasaturată de astfel de întâmplări.
Johannes, fiu de morar, se îndrăgostește de Victoria, fiica unui bogat moșier, după ce ambii, în ciuda stării sociale diferite, au copilărit împreună.
Acțiunea urmează viața fiecăruia, Johannes ajungând un scriitor de succes, în timp ce Victoria este nevoită să se preteze la o căsătorie aranjată, pentru a salva finanțele familiei.
De Knut Hamsun am mai citit „Foamea“.