„Evgheni Oneghin“, de Aleksandr Pușkin. Una dintre cele mai cunoscute opere literare rusești, dacă nu chiar cel mai mare clasic al culturii slave (de est).
Eu nu mă prea împac cu poezia, acesta fiind și motivul pentru care nu am gustat poeziile lui Pușkin. Însă, „Evgheni Oneghin” este o combinație mai rar întâlnită: roman în versuri.
Chiar dacă povestea din „Evgheni Oneghin” nu este ieșită din comun, rima și potrivirea fiecărui vers și fiecărei strofe este uimitoare. E mai mult ca un cântec, care-ți colorează imaginea mentală pe care ți-o formezi în timp ce mergi pe urmele personajului principal, cel care dă și titlul cărții.
„But whom to love? To trust and treasure?
Who won’t betray us in the end?
And who’ll be kind enough to measure
Our words and deeds as we intend?
Who won’t sow slander all about us?
Who’ll coddle us and never doubt us?
To whom will all our faults be few?
Who’ll never bore us through and through?
You futile, searching phantom-breeder,
Why spend your efforts all in vain;
Just love yourself and ease the pain,
My most esteemed and honored reader!
A worthy object! Never mind,
A truer love you’ll never find.”
Citisem spunându-se despre Pușkin că a fost cel mai mare geniu al literaturii ruse și nu mi-a venit să cred, asta până când mi-am adăugat și eu „Evgheni Oneghin” în portofoliul lecturilor.
„Thus Heaven’s gift to us is this: That habit takes the place of bliss”
Poate una dintre cele mai celebre scene din „Evgheni Oneghin”, prezentă și pe coperta cărții, care s-a înrădăcinat în mentalul cultural colectiv este cea a duelului dintre Evgheni Oneghin și Lensky, cel mai bun prieten al său.
După ce-și ucide, fără să vrea, prietenul, Evgheni își amintește de Tatiana, femeia care-și declarase iubirea, dar pe care el o respinsese. Deși căsătorită acum, Evgheni nu stă pe gânduri și îi propune să fugă în lume împreună.
Tatiana recunoaște că încă-l mai iubește, dar îi refuză avansurile. Refuză să-și trădeze soțul. Și uite-așa, Evgheni rămâne și cu sângele lui Lensky pe mâini și cu refuzul dragostei pe care nu a acceptat-o la timp. Rămâne să-și contempleze destinul amar.
„Evgheni Oneghin” a fost adaptată în diverse piese de teatru și inclusiv într-un film din 1999, cu Liv Tyler în rolul Tatianei.
De Aleksandr Pușkin am mai citit „Fata căpitanului“, „Dubrovski“, „Dama de pică“, „Poezii“, „Tales of Belkin“.
